Profesor clujean: „Matematica școlară, din nefericire, este ruptă de realitate”

Profesorul de matematică Sorin Borodi atrage atenția că “marea problemă nerezolvată din învățământul românesc, în ce privește predarea matematicii”, este faptul că “matematica școlară, din nefericire, este ruptă de realitate”.

“Chiar dacă un elev nu e un geniu, faptul că în medie 4 ore pe săptămână are această materie în orar trebuie să întoarcă niște rezultate, indiferent de intelectul fiecărui elev”, spune Borodi, potrivit edupedu.ro.

Profesorul de matematică spune că la clase “e un galop continuu prin materie, lucru extrem de nociv. Toți profesorii de matematică spun lucrul acesta, în orice moment al anului: nu există timp pentru fixare; și lucrul ăsta se întâmplă și în ciclul primar”.

Profesorul a explicat că iubirea pentru matematică trebuie insuflată când copiii încă sunt mici, atât de părinți, cât și de educatoare.

„Am o vechime la catedră care mă îndreptățește să afirm următorul lucru: se spunea înainte că este hotărâtoare învățătoarea, însă acum sunt convins că de fapt este o perioadă mai timpurie care influențează apropierea copilului de matematică, făcând abstracție de elementul genetic. Eu cred că în grădiniță educatoarea poate să apropie sau poate să îndepărteze elevii de studiul matematicii. Atunci se pun bazele formării viitoarelor raționamente matematice. Chiar așa cum este matematica în grădinițe, în niște forme incipiente. La grădiniță este vorba și despre atracția pe care educatoarea însăși o are pentru aceste activități matematice. Dacă o educatoare nu le îndrăgește, nu o să insiste și asta o să se reflecte în educația matematică timpurie a elevului. Lucrul acesta este întâlnit mai târziu și la învățătoare: există învățători care îndrăgesc în mod deosebit matematica și insistă mult. Și există învățători care, dimpotrivă, nu au agreat în liceul pedagogic sau în facultate activitățile matematice și nu alocă un timp suficient acestor activități, în momentul în care ajung la catedră. Părinții acum pot descărca de pe Internet fișe adecvate vârstei, pe care să le administreze singuri copilului, în măsura timpului disponibil”, explică Sorin Borodi.

În clasele primare, timpul alocat zilnic pentru matematică ar trebui să fie de 45 de minute sau maxim o oră.

„Există școli și învățători la care nici o oră nu ar fi suficient. Bineînțeles că acest timp este normal să crească pe măsură ce elevul crește și trece într-o clasă superioară, dar în mod normal nu ar trebui mai mult de 45 de minute – o oră, într-o zi lucrătoare, să aloce un copil matematicii. Asta ar fi ideal, așa să fie temele și alte activități suplimentare, astfel încât media zilnică să nu treacă de 45 – 60 de minute. Ce e peste, ne face deja să vorbim de performanță. Dar acest timp alocat temelor depinde foarte mult și de atractivitatea care este rejectată la clasă. Dacă sunt lucruri atractive, elevul bineînțeles că o să stea el singur, fără să trebuiască nimeni să-i impună. Dar dacă activitățile sunt sterile, neatractive, în cazul ăsta și 15 minute o să i se pară elevului o eternitate.

Dascălul spune că unul dintre motivele pentru care copiii nu îndrăgesc matematica este lipsa aplicabilității, faptul că ei nu găsesc rostul materiei în viața lor de zi cu zi.

„Și ajungem la marea problemă nerezolvată din învățământul românesc, în ce privește predarea matematicii: matematica școlară, din nefericire, este ruptă de realitate. Elevul nu găsește nimic concret sau aproape nimic care să aibă legătură cu ce îl înconjoară. În activități abstracte e greu să îi pretinzi unui copil de 7-8 ani să insiste mult. El trebuie să vadă aplicabilitatea practică la cât mai multe dintre activitățile pe care le desfășoară. Dar nu să o vadă după o lună sau la sfârșitul unui an sau al unui ciclu de învățământ, așa cum de multe ori se întâmplă. Mulți învățători și profesori cam răspunsul ăsta îl dau: matematica este frumoasă. La ce servește? Veți vedea în viitor. Dar la finalitate, din nefericire, nu mai ajung mulți. Îl amăgești pe copil două săptămâni, o lună, că va vedea cât e de utilă matematica, că va veni acel moment. Dar, deseori, acel moment nu mai apare. Au fost perioade când era încurajată această legătură cu practica. Se făcea în perioada comunismului, dar îmbrăcată în ideologia acelor vremuri, ceea ce persoanele de o anumită vârstă își amintesc: legătura dintre învățământ și practică. Așa cum era, oferea mai mult totuși decât se oferă acum. Este vorba despre ancorarea cunoștințelor predate la matematică, în viața de zi cu zi. În al doilea rând, a existat în urmă cu 6-8 ani o tendință – cel puțin la examenele de final de clasa a VIII-a – ca subiectele de la matematică să fie îmbrăcate într-o aplicabilitate. Chiar dacă era puțin forțată maniera, totuși era mai mult decât există acum. Au fost și subiecte în care se făcea referire la obiecte din piatră, la silozuri, care din nefericire în ultimii ani au dispărut complet și am ajuns ca 99% dintre subiecte să fie abstracte. Din 18 itemi cât are un subiect de Evaluare Națională la clasa a VIII-a, găsim 1 – maximum 2 itemi în câte un an care să aibă legătură vagă cu viața reală. Acest lucru nu se întâmplă în alte țări: dacă ne uităm la examenele din Franța, din Ungaria, din Germania, inclusiv din Rusia, vedem că acolo elevului i se prezintă la ce servește noțiunea teoretică, indiferent de nivelul examenului. Vede la ce îi servește ecuația, derivata, integrala. La noi nu vede lucrul ăsta. Să nu creadă cineva că eu sau cei care gândesc ca mine – suntem puțini care am dori ca matematica școlară să fie mult mai puternic ancorată în realitate – ne dorim o reducere a matematicii școlare la preocupări banale, la măsurat scânduri sau suprafețe de gresie. Nu dorim lucrul ăsta. Ceea ce e performanță, să se mențină. Noi dorim în continuare să existe elevi care sunt capabili de performanțe, însă marea problemă este ce ne facem cu ceilalț”, adauguă Borodi.