Povestea dramatică a unei studente din Cluj, rămasă blocată în Belgia din cauza pandemiei

Iulia este o studentă eminentă. Încă din primul an de facultate, visul ei a fost să studieze măcar un semestru în străinătate, să vadă practicile din sistemul de învățământ din altă țară și să vină înapoi în țară să pună în practică ceea ce a învățat. Visul ei s-a îndeplinit. A primit o bursă Erasmus și a plecat în Belgia. La început, totul a fost frumos, și-a făcut prieteni, a participat la cursuri care i s-au părut mai mult decât interesante, a avut parte de multă activitate practică, până într-o zi.

Când pandemia a închis granițele

Ziua de 12 martie a început ca oricare altă zi, cu activitățile practice cu care Iulia deja era obișnuită. Când se pregătea să se întoarcă la cămin, a primit un e-mail care a debusolat-o: cursurile se anulau.

„Fusesem pe teren, filmând și luând interviuri împreună cu colegii mei din Erasmus de dimineața până seara. Chiar când îmi strângeam camera și mă pregăteam să merg la cămin am primit un e-mail de la conducerea facultății belgiene că a doua zi cursurile vor fi suspendate din cauza Coronavirus. Nu am luat prea în serios informația aceea pentru că m-am gândit că probabil se va face doar o dezinfectare în sălile de curs”, a povestit Iulia Mureșan pentru Monitorul de Cluj.

Când realitatea a lovit

Dacă în primă fază a fost relaxată, a doua zi lucrurile aveau să dezvăluie o cu totul altă realitate, care a început să o îngrijoreze.

„A doua zi am primit o nouă informare. Cursurile erau suspendate până în data de 20 aprilie. În acel moment nu am înțeles ce se întâmpla, de ce se lungește această suspendare, dar am citit articole în presa locală și am aflat că Belgia intră în stare de urgență și începe izolarea. A durat ceva vreme până să realizez ce se întâmplă, nu văzusem această pandemie ca ceva atât de amenințător. Cu timpul, o dată ce primeam tot mai multe anulări de la excursiile pe care le aveam cumpărate pentru vacanța depaști și au fost anulate diverse interviuri, am început să devin tot mai decepționată”, a continuat studenta.

Săptămâni întregi de carantină

Iulia a continuat să spere că lucrurile vor reveni la normal, că se va putea întoarce la școală și să termine cu bine semestrul la care visase atât de mult timp.

„Colegii mei Erasmus alegeau să plece acasă, dar eu am rămas în Belgia, cu speranța că, printr-o minune, totul va reveni la normal. Suntem deja de săptămâni bune în carantină, iar situația nu pare prea grozavă. Normal, la început a fost extrem de dureros să văd că visul meu de a studia în străinătate pentru un semestru se năruia. Erasmus a fost un lucru pe care l-am pregătit cu prisosință, la care am visat și pentru care am muncit mult, era firesc ca prima mea reacție față de pandemie să fie una negativă. Urma, de Paști, să mă viziteze mama și prietenul meu, ar fi trebuit să mă plimb cu ei pe străzile din Antwerp, dar nu au putut să vină, iar eu m-am simțit mai singură și mai deznădăjduită ca niciodată”, a mai povestit tânăra.

Când găsești normalitatea în situațiile extraordinare

Văzându-se departe de familie și de colegii ei, Iulia nu a putut decât să găsească metode prin care să își ocupe timpul, chiar și în izolare.

„Imediat am început cursurile online, proiectele în echipă, iar întâlnirile cu colegii mei, chiar dacă erau virtuale, m-au ajutat enorm să rămân activă și să îmi revină optimismul. Aveam seri în care râdeam toți împreună la un video call sau în care stătea la un ceai împreună cu colega mea româncă, care a fost una dintre persoanele cele mai de preț în această perioadă, mai ales că amândouă ne aflam în aceeași situație. În Belgia accentul se pune foarte mult pe practică, iar studenții străini erau împărțiți pe grupe, câte sașe, șapte studenți la doi îndrumători. Deoarece colaborasem de atâta vreme cu aceeași îndrumători, mi-a fost ușor să mă deschid față de ei și să găsesc altă sursă de optimist. Este adevărat, cu greu am găsit un rimt cât de cât normal și am învățat să apreciez lucrurile mărunte care ne fac viața mai frumoasă: am început să citesc mai mult, să privesc apusul în fiecare seară, să mă uit la filme, să desenez. Am găsit motive să zâmbesc chiar dacă eram închisă între patru pereți.

În final, Iulia a realizat că în ciuda faptului că visul ei nu a fost exact așa cum își imaginase, a reușit să rămână sănătoasă în toată această perioadă.

„Totuși, un semestru ratat cu programul Erasmus nu se poate compara cu miile de morți, tragedia  mondială sau cu economia care se prăbușește. Acum stau și mă gândesc că voi putea repeta oricând experiența sau călătoritul care a fost anulat. Prefer ca acum să stau în izolare, să îmi limitez experiența asta,  pentru ca în iunie, când voi veni acasă, să îmi pot îmbrățișa familia așa cum trebuie”, a concluzionat Iulia Mureșan.