STUDIU: Generaţia Facebook şi convergenţa media au dus la victoria lui Klaus Iohannis

Cercetările IRES pentru a explica mecanismele sociale ale votului din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale au confirmat astfel unele concluzii ale celor care au făcut observaţii empirice, dar nesistematice.

Potrivit studiului, elementul declanşator a fost modul de organizare de către Guvern a secţiilor din diaspora şi reacţia instituţională guvernamentală. Spaţiul public devine prin reţele de socializare un spaţiu emoţional. Noul spaţiu emoţional înlocuieşte spaţiul public şi asistăm, în consecinţă, la o dramatizare a experienţei politice, la o mondializare sentimentală prin psihologizare, mai ales a elementelor de conflict. Modul în care diaspora românească a comunicat cu ţara între cele două tururi demonstrează foarte bine acestă teză descrisă de studiile contemporane de sociologia comunicării, ceea ce a transformat mediul emoţional în comunităţi de indignare. Această mondializare sentimentală a fost vizibilă în cadrul primăverilor arabe, dar şi în alte fenomene recente deoarece în societatea emoţiilor nu există graniţe, dispar distanţele, chiar dacă emoţiile foarte intense sunt de scurtă durată.

Un lucru care explică posibilitatea creşterii rapide a unei emoţii este fenomenul convergenţei media (Mc Chesney, R. W., Corporate Media and the Threath to Democracy, New York, 1997), mediile se amplifică una pe alta, televiziunea poate deveni cutie de rezonanţă pentru Facebook sau invers. Credem că pentru revolta de la urne dintre turul I şi II al alegerilor prezidenţiale, Facebook, fără televiziune şi telefonie mobilă, ar fi avut o mult mai redusă contribuţie la inflamarea afectivă contra candidatului Victor Ponta, responsabil pentru administrarea defectuoasă a alegerilor, lucru interpretat ca fiind o blocare a exercitării unui drept. Cele trei canale amintite formează astăzi o transmedia, generează o cultură hibridă de convergenţă, de fapt, o adevărată fabrică de contestare (jamming culture) ce poartă împotriva politicii clasice o adevărată guerilla semiotică.

Cercetările recente arată că solidaritatea electronică este rapidă, dar nu are efecte pe termen lung asupra politicii, lucru foarte evident dacă studiem primăverile arabe. Curentele emoţionale, dacă nu sunt captate şi articulate instituţional, se pierd foarte repede, iar marile angajamente din aceste măreţe vârfuri de emoţie sunt repede uitate de către participanţi.

Media are un rol important deoarece, aşa cum constata şi Paulo Virilio, sentimentul de frică este amplificat de media, întrucât milioane de oameni pot trăi sincronic aceeaşi emoţie. "Bomba informatică" este mai puternică decât cea nucleară deoarece propagă emoţie la scară globală şi poate crea panică, o comunitate suferindă a emoţiei. Trecem astfel de la o democraţie a opiniei la una a emoţiei, acest lucru poate că explică foarte bine valurile de intoleranţă şi violenţă atitudinală şi verbală care a cuprins reţelele în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din România.