monitorulcj.ro Menu
Politică

OPINIE Dragnea sau Dâncu?

Dacă la britanici problema numelui premierului este tranşant rezolvată încă din ziua declanșării alegerilor, liderul partidului câştigător fiind automat însărcinat de regină să formeze cabinetul, la români, ca la români... totul se negociază!

sursa foto condei.ro

Victoria fără drept de apel a social-democraţilor la alegerile parlamentare de duminică pune PSD în poziţia de a desemna un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Dar care va fi numele cu care PSD se va duce la Cotroceni?

Cele 45,5 procente propulsează PSD în poziţia de a desemna un premier, dar numai după conturarea unei majorităţi în Parlament. Ea ar putea fi constituită cu ajutorul ALDE (5,62%); iar UDMR (6,19%) ar duce majoritatea în legislativ la 57,31%, suficient pentru o guvernare lipsită de griji. Dar nu lipsită de emoţii, pentru că scorul electoral – la care nici chiar ei nu se așteptau – pare a li se fi urcat deja la cap social-democraților. Simptomele se văd cu ochiul liber: Dragnea se vrea prim-ministru cu orice preț, în ciuda condamnării penale, iar zvonurile de pe coridoarele sediului PSD din Kiseleff (unde se negociază intens alianțele și portofoliile) șoptesc despre visul de a scăpa de ALDE chiar înainte de consultările de la Cotroceni.


Cele 45% din voturi obținute de PSD se vor traduce în circa 48% din mandatele Parlamentului. La un pas de majoritatea simplă necesară pentru guvernarea de unul singur.

Scorul electoral de peste 45%, cu mult peste cele mai optimiste așteptări, se va traduce în circa 48% din mandatele din Parlament, iar liderii PSD s-au lansat deja într-o vânătoare intensă de viitori deputați și senatori, pentru a îngroșa și mai mult rândurile partidului de guvernământ. Cu cât vor reuși să atragă în PSD mai mulți viitori parlamentari, vor putea să ocolească pretențiile de portofolii ridicate de ALDE, limitând prezența lor în guvern la o dimensiune simbolică.


În ceea ce privește visul lui Liviu Dragnea de a deveni prim-ministru, lucrurile sunt și mai puțin clare. Pe de-o parte, liderul social-democrat are o condamnare penală, iar președintele Klaus Iohannis a spus răspicat că nu va desemna un premier cu probleme legale. Cum președintele este un personaj mai degrabă încăpățânat și non-conflictual, probabilitatea ca Dragnea să nu se așeze în liniște pe scaunul lui Cioloș trebuie luată în calcul. Mai ales după ce la PSD s-a vorbit, din nou, despre suspendarea președintelui.

Problema lui Dragnea nu este atât condamnarea penală, cât simbolistica ei morală: cum poate reprezenta România în fața Europei, la masă cu liderii .... un politician condamnat pentru că s-a „jucat” la butoanele principiului democratic al alegerilor libere?!


În aceste condiții, conducerea PSD are în față variante, unele încurajate „discret” de voci din partea dreaptă: președintele ar agrea alt nume. Printre ele Gabriela Firea (vis umed pentru liberali, pentru că ar redeschide competiția pentru Primăria Capitalei), respectiv Vasile Dâncu.

Actualul vicepremier este cunoscut drept un personaj discret, mai degrabă tehnocrat decât politician, de mai multe ori ministru și reprezentant al unui curent intelectual al social-democraților, Grupul de la Cluj. Mai mult, Dâncu este perceput ca unul dintre oamenii care pot comunica trans-partinic, având susținători de ambele părți ale culoarului politic, și care poate facilita (a și făcut-o de mai multe ori, discret) comunicarea Putere-Opoziție.


De ce Dâncu? Pentru că PSD poate și vrea să dea premierul. Dar nu poate oricum, ci numai respectând și legea, dar și poziția instituțională a partenerilor cu care împarți scena politică. În plus, Dragnea are de împăcat tabere din interiorul partidului (or merita baronii laude pentru rezultatele de la alegeri, dar nu toți, iar unii sunt pe cale să se răzvrătească), pe când Dâncu s-ar putea ocupa de guvernare.

Un argument în plus pentru Vasile Dâncu – continuitatea. Vicepremierul l-a secondat pe Dacian Cioloș un an și a pus umărul la proiecte pe termen lung. Ar avea acum nu doar șansa de a le continua, ci și oportunitatea de a demonstra că politicile, nu politica sunt cheia pentru viitorul României.