Opinie: Și noua dreaptă are nevoie de un pic de populism, nu-i aşa?

Invitat de onoare: o vedetă TV care tocmai s-a remarcat printr-un schimb suburban de replici cu un coleg de la alt post de televizune. Fără îndoială, dacă vrei să faci știri, este o soluție să-l aduci pe scenă pe Radu Moraru. Dar cred că există o oarecare disonanță între intenția Noii Republici de a schimba fața politicii românești și asocierea cu un personaj care scrie despre organele intime ale adversarului.

Problema mea nu este Radu Moraru deși acesta, oricât ar fi de supărat pe Mircea Badea, nu poate justifica limbajul folosit. Cred că tocmai o anume eleganță îi poate separa pe jurnaliști de mercenarii din presă. Constat însă, cu o sinceră tristeţe, că noua dreaptă poate fi la fel de populistă ca şi stânga. Ce au făcut până acum Mihai Neamţu, Sebastian Lăzăroiu şi tovarăşii lor de drum? Au preluat câteva teme lansate de Traian Băsescu – reducerea numărului de parlamentari, regionalizarea, votul uninominal, etc – au susţinut (cu oarecare temei) că PDL le-a cam abandonat şi şi-au asumat rolul de a se bate pentru ele. M-aş fi aşteptat de la un pic mai mult din partea unui fost ministru al Muncii, care ştie cel mai bine unde se risipesc banii contribuabililor. De exemplu, aş fi pus în discuţie celebrul program „Cornul şi laptele”. Acesta a redus rata abandonului şcolar, dar preţul este evident prea mare. De fapt, sunt tentat să cred că acest program subvenţionează nişte firme de panificaţie şi de produse lactate, în înţelegere cu baronii locali care organizează licitaţiile. În schimb, povestea cu reducerea numărului de parlamentari nu-mi pare că are decât rolul de a strânge voturi de la un electorat care are încă probleme cu instituţiile democratice. Îl înţeleg pe Băsescu, cel care a lansat-o în 2009, când avea o nevoie disperată de voturi, dar nu şi pe Neamţu, care are pretenţia că va face un alt tip de politică.

Ştiu, pare că sunt un ziarist cinic care vrea să rupă aripioarele unui fluturaş ce abia şi-a luat zborul. Nu pot însă să nu constat că, dincolo de apriga bătălie dusă la televizor între „stânga” şi „dreapta”, adevărata ideologie care-i uneşte pe toţi politicienii, inclusiv pe cei foarte tineri, este populismul.