Juan Menéndez Granados, primul om care a traversat Antarctica cu bicicleta: „Câteodată este totul atât de complicat, dar diferența o face atitudinea”

Născut în localitatea Pravia din Spania, Juan Menéndez Granados este un sportiv foarte cunoscut pe plan internațional. Este un specialist al expedițiilor de mare dificultate, în special de ciclism, al mediilor cele mai îndepărtate de pe planetă.

Acesta a primit, de asemenea, distincția pentru „Călătoria Anului: Baikal, doar pe gheață”, în 2011, din partea Societății Geografice din Spania.

În luna ianuarie 2014 a ajuns la Polul Sud cu bicicleta, fiind primul care a reușit această performanță. Provocarea a însemnat 1.200 de kilometri de mers cu bicicleta pe suprafața de Antarctica și au fost necesare 46 de zile pentru a ajunge la final.

Despre expediția în Antarctica și despre toate celelalte expediții pe care le-a avut, Juan Menéndez Granados a vorbit, în exclusivitate pentru Monitorul de Cluj.

Reporter: Am văzut că ați făcut foarte multe expediții în ultima vreme și foarte mari.

Juan Menéndez Granados: Da! Mă dedic pentru această meserie de la 20 de ani și am pedalat pe toate continentele lumii. Pot să spun că sunt singura persoană care a pedalat pe toate continentele lumii.

Ați făcut cumva ciclism de performanță înainte de asta?

Nu în mod profesional dar am făcut rute cu o anumită periculozitate, au fost expediții dar nu au fost concursuri.

De unde această dragoste pentru ciclism?

Am început încetul cu încetul după care a crescut, nu pot să explic foarte bine dar de la încetul cu încetul am ajuns aici.

Prima dată când ați pus piciorul pe bicicletă la ce vârstă a fost?

De când îmi pot aminti am pus piciorul pe bicicletă. Foarte probabil că prima dată a fost la vârsta de trei ani.

Prima expediție unde și cât de complicat a fost?

Am traversat Pirineii, între Franța și Spania. Prima mea călătorie serioasă a fost totuși cu puțin timp înainte, la vârsta de 16 ani, când am făcut drumul Sfântului Santiago, dar cariera mea profesională a început la vârsta de 20 de ani. Când am traversat munții Pirinei a fost un vis transformat în realitatea. Am început să mă uit pe hartă, să studiez, să mă pregătesc cu multe luni înainte, și de asemenea am studiat unde sunt anumite sate unde aș putea să stau peste noapte. A fost o mică expediție dar pentru mine a însemnat foarte mult.

Cât de grea a fost pregătirea fizică?

Nu am avut un plan specific pentru a mă antrena ci pur și simplu am făcut anumite rute în zona în care locuiam. Acest lucru a fost acum 13 ani. În prezent am un plan de antrenament, am persoane care mă orientează, am și pregătire psihologică, am persoane care mă ajută din punct de vedere personal.

Cât de mult v-ați pregătit și cum a fost pregătirea pentru traversarea Antarcticii, ultima mare realizare a dumneavoastră?

Dumnezeule! Foarte mult! M-am pregătit mai mult de doi an și jumătate pentru că am avut experiență în medii foarte reci, în Siberia, în Canada, în Scandinavia, dar Antarctica este zona cea mai aridă a planetei și a trebuit să învăț să schiez, a trebuit să îmi pregătesc sania pe care să duc lucrurile, a trebuit foarte multă pregătire și foarte mult timp, pentru că tu trebuie să controlezi foarte multe variabile și a trebuit să mă pregătesc ca un explorator polar, a trebuit să merg în Groenlanda, în Scandinavia și să mă pregătesc psihic și psihologic.

Folosiți o bicicletă specială pentru aceste expediții?

Pentru Polul Sud, da, o bicicleta cu roțile mai late pentru ca să pot să mă deplasez cu ea pe zăpadă deoarece cu o bicicletă normală nu ar fi fost posibil. dar în celelalte expediții am avut biciclete normale, de pe piață, dar cu câteva îmbunătățiri. Spre exemplu, acum merg în Atacama, voi folosi o bicicletă normală și voi avea o remorcă unită pentru a pune toate proviziile de care voi avea nevoie pe drum.

Să înțeleg că ați folosit o sanie trasă de bicicletă?

Da! Căram în spate tot ceea ce aveam nevoie pentru o lună și jumătate de expediție. Nu am avut mașini de sprijini, nu am avut fotografi, nu existau avioane, nu era nimic. Erau doar minus 40 de grade și un vânt înghețător.

Cu ce gând ați început această expediție?

Am început această expediție cu gândul de a fi prima persoană care face acest lucru pentru că nimeni nu mai făcuse acest lucru înainte.

A fost vreun moment în care vă gândeați să renunțați?

Absolut nu! Dar câteodată este totul atât de complicat, atât de dificil încât te gândești că nu ai să ai posibilități să ajungi la obiectivul pe care ți l-ai propus. Diferența este atitudinea. Tu trebuie să dai totul pentru a putea face acest lucru și până la urmă îți atingi obiectivul.

Ați traversat Antarctica în 46 de zile, cum v-ați simțit la final?

Trebuie să spun că a fost un final foarte dramatic pentru că am avut parte de niște condiții foarte rele la început și foarte rele la sfârșit. Am întârziat mai mult decât am prevăzut și cu patru zile înainte de ajunge la obiectiv am rămas fără mâncare. Am supraviețuit doar cu ciocolată lichidă și cu ulei. A trebuit să supraviețuiesc așa pe parcursul la patru zile. Când am ajuns la Polul Sud a fost o senzație de nedescris pentru că nu mi-am atins doar visul ci am trecut prin niște situații neprevăzute și asta a însemnat foarte mult. Cel mai ușor era, în anumite momente, să dai înapoi.

Ce mâncare ați avut până în acele zile în sanie?

Mâncare deshidratată și un pic de ciocolată, fructe uscate, stafide și niște biscuiți speciali din regiunea mea.

Apă la acea temperatură îngheață, ce foloseați pentru a vă rehidrata?

Am avut un mic aragaz și topeam zăpada pentru că Antarctica este cea mai mare rezervă de apă dar era totul înghețat. Topeam zăpada și o turnam în termos.

Cu ce gânduri ați venit de acolo? Vă mai gândiți să faceți astfel de expediții?

Dorința mea este să fac mult mai multe expediții. De fapt mă gândesc să fac o expediție în Carpați din anul 2007 și este un vis pe care încă îl am în prezent. De la Timișoara până la granița cu Ucraina. Vreau să trec prin locurile cele mai complicate cu bicicleta.

Dintre toate expedițiile pe care le-ați făcut care v-a impresionat cel mai mult?

Este o întrebare complicată pentru că toate expedițiile te marchează într-un anumit fel. Am traversat Amazonia, am traversat Australia, arcticul din Canada, lacul Baikal din Siberia, munții Urali din Rusia, Tanzania, Kilimanjaro. Cred că cea care m-a marcat cel mai mult, a fost cea mai dificilă și cea mai impresionantă a fost traversarea Antarcticii pentru că aflându-ne pe Pământ acolo te simt ca și cum ai fi pe altă planetă.

Care ar fi traseul pentru traversarea Carpaților?

Pe drumuri cât mai complicate, în special neasfaltate. Bineînțeles că nu mă pot urca pe stânci dar pe drumuri cât mai dificile și să vizitez acele locuri istorice.

Care ar fi zona pe care ați dori cel mai mult să o vedeți în această traversare a Carpaților?

Trebuie să mai studiez. Încă nu sunt prea bine pregătit dar acum am foarte mulți prieteni aici.

Expedițiile realizate de Juan Menéndez Granados:
Ianuarie 2014: Duhul Expedition lui Amundsen
Decembrie 2013: Reto trecerea Antarctica
Aprilie 2012: Reto trecere Groenlanda
Martie 2011: Ascent de Kilimanjaro (Africa)
Mai 2010: Traversarea Lacul Baikal (Asia)
Aprilie 2009: Canadian Arctic (America de Nord)
Noiembrie 2008 - februarie 2009: Australia în diagonală (Oceania)
Aprilie 2008: Traversarea Scandinaviei (Europa)
Mai 2006 - Septembrie 2006: Ural (Europa-Asia)
Ianuarie 2005: Trans (America de Sud)
Octombrie 2004: Ascensiunea munților Atlas (Africa)
Mai 2004: Scoția (Europa). 1.100 de kilometri
Iulie 2003. Traversarea Transpirenaica (Europa)