Care este adevărul despre Nicula? Arhiepiscopia ortodoxă reacționează după acuzațiile Bisericii Greco-Catolice privind demolarea bisericii

Pe lângă edificiile cu profil cultural, principala construcţie din Mănăstirea Nicula este noua biserică, care „va înnobila acest amfiteatru natural”.

Proiectul mai include casa de creaţie, un centru de studii patristice, clădirea unui corp administrativ, arhondaric şi clopotniţă. Până în prezent, s-a reuşit edificarea casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură și Centrul de Studii „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”. Biserica mânăstirii este în faza de pictură interioară.

Vechea biserică este într-un proces de rectitorire

În ceea ce privește vechea biserică de zid din incinta Mănăstirii Nicula, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului „tratează cu tot respectul” acest lăcaș de cult pentru bogata lui istorie și de aceea, având în vedere starea avansată de degradare, a fost supus consolidării. „În tot acest proces de rectitorire își va găsi locul și biserica veche de zid”, oferă asigurări Arhiepiscopia Clujului.

Poziția credincioșilor ortodocși vine după ce episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a cerut în mod public oprirea demolării, demontării și mutării bisericii vechi de zid a Mănăstirii Nicula, mănăstire atestată documentar din 1552. El a spus că, tacit, „se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice”.

„În 1700, sub presiunea curţii imperiale din Viena, a luat fiinţă în Transilvania Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), în care au fost încorporaţi o mare parte a românilor ortodocşi, preoţi şi mireni, încrezători în viaţa mai bună care li se promitea. Ultimele bastioane de rezistenţă ortodoxă au fost însă mănăstirile, pe care însă generalul Bukow, la ordinul împărătesei Maria Terezia, le-a distrus cu tunurile şi cu torţele; călugării acestora – cei scăpaţi cu viaţă – s-au refugiat peste munţi”, transmite pr. Bogdan Ivanov, consilier cultural și purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Clujului.

Greco-catolicii au fost persecutați de regimul comunist

„În 1774, mai exista la Nicula un singur călugăr ortodox; după toate probabilităţile, acesta e anul în jurul căruia mânăstirea Nicula a intrat sub administraţie greco-catolică. Deşi ca mănăstire propriu-zisă, cu călugări şi pravilă monahală, nu a funcţionat decât 13 ani, între 1935 şi 1948, ea a continuat să rămână obiectiv de pelerinaj prin icoana Maicii Domnului. Biserica de zid a fost construită în perioada anilor 1875-1879-1905”, se arată într-un drept la replică al Arhiepiscopiei, care

Ortodocșii pomenesc și de anul 1948, atunci când dictatura comunistă a desființat abuziv Biserica Greco-Catolică. Potrivit Arhiepiscopiei Clujului, singura alternativă a credincioşilor greco-catolici şi a unora din preoţii lor a fost aceea de a reveni „în Biserica de care fuseseră despărţiţi în 1700” şi în care, „prin liberă opţiune”, se află şi astăzi, „laolaltă cu bisericile şi bunurile lor”.

În contextul de atunci, cei câţiva călugări greco-catolici au părăsit mânăstirea Nicula, dar nu înainte de a ascunde icoana în casa unui ţăran din Lunca Bonţului, unde a stat până în 1965; revenită în mânăstire pentru numai câteva ore – şi urmărită de vigilenţa Securităţii – ea „s-a refugiat” în sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, de unde „s-a întors triumfal” – şi definitiv – în 1992, a conchis preotul Bogdan Ivanov.

CITEȘTE ȘI:

Biserica veche de la Mănăstirea Nicula, DEMOLATĂ cu buldozerul: „Se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice!”