Actualitate
FOTO: Ei sunt cei trei EROI care au ajuns primii la locul accidentului aviatic
Trei eroi, aşa cum îi putem numi, horenii Argentin Todea, Gheorghe Giurgiu şi Gheorghe Trif au fost cei care au ajuns, luni seară, primii şi au descoperit locul accidentului aviatic din Munţii Apuseni, cei care au încercat să îi ajute pe răniţi, făcându-le foc şi încălzindu-i cu propriile haine.
Aceştia au povestit pentru ziarulunirea.ro clipele şocante prin care au trecut, cum i-au găsit pe toţi îngheţaţi, îndureraţi, strigând atât cât mai puteau după ajutor, şi cum i-au luat pe rând cu tărgi improvizate şi i-au cărat, care cum au putut, aproape doi kilometri pe jos, până unde au ajuns maşinile de teren ale localnicilor şi cele ale SMURD-ului.
Argentin Todea, primul ajuns la locul accidentului, a declarat că nu a auzit nimic cum că avionul s-ar fi prăbuşit acolo, şi crede că numai Dumnezeu i-a trimis în acel loc. “Am plecat la căutări şi noi ca toţi oamenii din comună. Eu împreună cu alţi doi consăteni. Nu am auzit nimic, cred că ne-a trimis Dumnezeu acolo. Erau în stare critică. Domnişoara studentă era decedată, pilotul era decedat, copilotul avea picioarele rupte, iar domnii doctori se cântau că nu pot răsufla, să-i ajutăm. Victimele erau afară, ieşiseră din epavă. Am anunţat la Alba Iulia pe domnul comisar şef Rusu Mihai, adjunct al IPJ Alba, iar el a anunţat în comună. La aproximativ o oră au ajuns şi echipajele. Acestea au fost derutate de televiziuni care i-au trimis la Poiana Horii, la Beliş, prin alte părţi. Am luat victima (studenta n.a.) şi am adus-o jos, pe o pătură, cu Trif Gheorghe, iar domnul doctor Zamfir, care a putut merge pe picioare s-a ţinut şi el de noi. Aproximativ 2 kilometri am dus-o pe pătură. Ne-am întors înapoi. Au început să vină oamenii, au venit consăteni. Am improvizat o targă, l-am pus pe domnul cu picioarele rupte şi am coborât. Pe ceilalţi i-am mai luat în spate”, a declarat Argentin Todea.
Gheorghe Giurgiu: “Am dat geaca de pe mine uneia dintre victime, la alta i-am dat vesta, am încercat să le fac foc.”
Gheorghe Giurgiu, celălalt salvator din grupul primilor trei ajunşi la locul accidentului, spune că în timp ce ceilalţi doi colegi ai săi l-au ajutat pe doctor şi au dus-o pe studenta rezidentă până la maşinile de teren, el a rămas singur acolo şi şi-a dat hainele de pe el jos să-i încălzească pe cei răniţi. “Erau într-o stare foarte gravă, domnişoara rezidentă era jos, acolo pe zăpadă, doctorul care nu era lovit grav încerca să-i dea primul ajutor, ceilalţi încercau să-şi facă foc. Copilotul era în faţa avionului, jos, cu picioarele fracturate, striga şi el după ajutor. Pilotul era mort. Colegii mei i-au ajutat pe domnul doctor şi pe domnişoara rezidentă, iar eu am rămas acolo şi am dat geaca mea la unul dintre cei care erau întinşi jos, la altul i-am dat vesta. Am încercat să le fac foc. Până au ajuns medicii, noi i-am scos de acolo. Au mai venit şi alţii de pe alte sate, au urcat cu tractoare. Am improvizat o targă şi i-am scos pe rând până acolo unde au putut urca maşinile”, spune Gheorghe Giurgiu, îngrozit de tot ce a văzut acolo, dar pe de altă parte bucuros că a putut da şi el o mână de ajutor.
Gheorghe Trif: “Studenta avea lacrimile şi hainele îngheţate, era palidă, albă şi cu ochii întorşi pe spate”
Cel de-al treilea erou, Gheorghe Trif, spune că a fost plecat de acasă şi că a auzit târziu de accident, dar în acel moment a luat decizia să plece şi el în căutarea victimelor. “Am fost plecat de acasă, iar soţia mi-a spus că a văzut la televizor că s-a prăbuşit un avion în zona Cluj, Ursoaia, şi am decis să plec în căutarea avionului”, a declarat acesta.
El spune că prima dată a sunat la 112 după care i s-a făcut legătura cu doctorul Zamfir, victima care se afla în cea mai bună stare de la locul accidentului: ” Am vorbit cu el şi mi-a zis că e într-o zonă cu zăpadă, şi pădure medie, după care am luat legătura cu şeful de post din Albac, Marius Neag, el fiind din zonă consătean de-al nostru. Eu m-am gândit în mintea mea că numai muntele ăla poate fi. Am sunat un vecin să vină cu mine să nu merg singur, a mai anunţat şi el pe cineva, şi am plecat trei. M-am urcat în autoturismul proprietate personală, am urcat până unde ne-am împotmolit, destul de aproape de ei, acolo sus. Am lăsat maşina şi am luat-o pe jos, pe munte în colo, prin pădure, strigând. Am avut lanterne la noi. Era târziu, aproape de ora 20.20, şi strigând parcă am auzit ceva. Am ascultat şi am mers în zona aia. Am văzut o lanternă la unul dintre ei.
“I-am găsit speriaţi, aproape îngheţaţi. Domnişoara doctor era întinsă jos pe zăpadă, domnul doctor o resuscita, ceilalţi trei erau în picioare, unul aruncat în faţa epavei, altul prin epavă. S-au bucurat că ne-au văzut, le-am zis în ce zonă sunt şi cum trebuie să ajungem la maşini. I-am anunţat şi pe ceilalţi. Am făcut tot ce a zis domnul doctor. Am luat-o pe domnişoara studentă cu pătura, împreună cu Todea Argentin, şi am dus-o până jos la autoturisme. Era, cred, moartă. Nici nu prea ne-am putut uita la ea. Avea lacrimile îngheţate, era palidă, albă, ochii întorşi pe spate, hainele îngheţate, beton, cum spunem noi aici în zonă. Am plecat să ajungem la autoturism, au venit şi alţi colegi de pe alte dealuri, au luat-o şi noi ne-am întors după ceilalţi. Ceilalţi strigau, se văitau. Ce a fost acolo…vai…! Nu vreau să mai văd aşa ceva”, a spus Gheorghe Trif.