Bătaia ruptă din rai e un iad pentru copii. Părinţii şi psihologii clujeni fac front comun împotriva violenţei

Cazul familiei Bodnariu din Norvegia a adus în atenţia opiniei publice modul în care părinţii îşi educă copiii în România. Este cunoscut faptul că părinţii sunt împărţiţi în două tabere când vine vorba despre educaţia copilului: 1. tradiţionaliştii care sunt de acord cu faptul că din când în când copilul trebuie urecheat şi atenţionat cu câte “o pălmiţă la fund”, ei fiind susţinătorii principiilor vechi din România “eu te-am făcut, eu te omor” sau “bătaia e ruptă din rai”; 2. proeuropenii care sunt împotriva oricărei corecţii fizice a copilului şi educarea copilului prin puterea exemplului.

Cum motivează tradiţionaliştii bătaia aplicată copiilor

Un studiu realizat anul trecut de Salvaţi Copiii România arată că 63% din părinţii din România îşi educă copiii prin bătaie. În aceste condiţii, nu ar trebui să mire pe nimeni enorm de multele păreri pro bătaie care au apărut pe internet odată cu mediatizarea cazului familiei Bodnariu. Cele mai multe opinii potrivit cărora o corecţie fizică este necesară şi că nu i se întâmplă nimic copilului dacă este atins cu palma la fund apar mai ales ca comentarii la articolele din presă, pe forumuri şi pe reţelele de socializare.

De exemplu, un blogger a realizat un sondaj pe Facebook. I-a întrebat pe cei din lista de prieteni dacă au fost bătuţi în copilărie şi dacă au bătut la rândul lor. “Sincer vă spun că rezultatul m-a speriat un pic. Pentru că majoritatea, marea majoritate și a luat și a dat”, a scris bloggerul. Acesta redă câteva comentarii ale tradiţionaliştilor, pro educarea copilului prin corecţii fizice:

”Uneori mai merită câte o palmă! Am luat şi eu dar nu foarte multe!”;

”Merge. Când ai epuizat toate căile. Nu cred că există cineva care să nu fi încasat ceva meritat.”

”Bineînţeles că am mai primit câte o palmă, altfel şi eu şi frate-miu creşteam ca două buruieni, şi e valabil şi pentru copii de azi! Nu bătuţi să-i laşi laţi, dar o pălmuţă merge, nu mor, nici nu se sfârşeşte lumea!

”Am avut o copilărie fericită ! Atâta timp cât stăteam departe de brațul drept al mamei totul era ok.Dacă nu eram atentă primeam cu dosul peste gură ! Privind în urmă cred că meritam , adevărata pedeapsă erau cuvintele spuse cu grijă și sobrietate.”

Am lucrat şi în învăţământ, şi vă spun clar că sunt copiii care până nu-i pocneşti nu se liniştesc.

Bătută până a leşinat

Pe acelaşi blog sunt postate şi câteva comentarii ale celor care au luat o bătaie soră cu moartea:

”Eu am stat și legat de calorifer cu genunchii pe grăunţe Dar a trecut de mult timp. Mi-a prins bine cred.”

“Cea mai nasoală bătaie, când am leşinat pur şi simplu, a fost din cauza unui 6 la geografie în clasa a 7-a”.

“Ultima bătaie mi-a dat-o în seara de dinaintea examenului de la facultate, aveam 19 ani şi m-a lovit atât de tare că mi-a dat sângele pe nas. M-am dus la examen traumatizată fizic şi psihic. Şi am intrat, cu notă mare. Nu îl iert. Şi nu uit”.

Pe un alt blog, al jurnalistei Simona Tache sunt publicate alte argumente ale celor care susţin că un copil nu păteşte nimic dacă primeşte o pălmuţă:

“Nu ai cum să te apuci să dai într-un adult, dacă nu te înțelegi cu el, că se poate ajunge departe rău de tot, lucrurile pot degenera. Altceva e cu un copil, părintele știe să se controleze, îl “atinge” cu calm, doar cât să-l atenționeze”.

“Pe mine m-au mai caftit ai mei, când eram mic, și am ajuns om în toată firea. Nu am nicio traumă, pentru că știu că au făcut-o cu dragoste. Datorită lor, mi-am corectat la timp niște defecte și sunt astăzi ceea ce sunt”.

“Hai să fim serioși și să nu mai exagerăm, un părinte care-și mai atinge copilul, din când în când, nu e un psihopat! Nu vorbim de demenții care îi calcă în picioare”.

“Când o să-ți spargă copilul laptopul de 6.000 de lei o să vezi cum o să mai faci pe deșteapta”.

Ce spun proeuropenii despre educaţia copilului

Monitorul de Cluj a stat de vorbă cu câţiva părinţi. Toţi sunt din tabăra celor împotriva corecţiei copilului prin bătaie. Ei explică cum reuşesc să îşi educe copiii şi de ce cred că bătaia nu e ruptă din rai, aşa cum consideră 63% din români. “Îmi tratez copilul cu acelaşi respect cu care tratez un adult. Cum nu lovesc un adult, nu îmi lovesc nici copilul. Dacă îţi baţi copilul, el învaţă că poate să dea într-un copil mai mic decât el, învaţă că poate să facă pe ascuns prostia pentru care a fost pedepsit. Un copil lovit este un copil umilit şi care va ajunge frustat la maturitate”, este de părere Andreea P. , mama unui băiat de 4 ani. Ea spune că prin vorbe, prin explicaţii îl învaţă pe fiul ei ce este bine şi ce este rău, ce are voie şi ce nu are voie să facă.

Crina R. are un băiat de 7 ani. La fel ca şi Andreea P., prin povestioare nenumărate l-a învăţat pe fiul ei să facă diferenţa dintre bine şi rău. “Când era mai mic şi făcea câte o prostie – de exemplu când era obraznic sau nu vroia să plecăm din parc şi se tăvălea pe jos când îi spuneam că s-a încheiat joaca – îi spuneam că îi voi interzice exact ce îi place lui cel mai mult: ieşitul afară sau mersul la înot. Pedeapsa nu ţinea mult sau nu o mai aplicam deloc pentru că îşi corecta imediat greşeala”, spune Crina R. Ea consideră că nu există copil cu care să nu se poată discuta şi să nu înţeleagă ce îi spui.

“Nu i-am bătut pentru că i-am iubit foarte mult”

Maria C. este mama a doi copii mari, trecuţi de 18 ani. Nici ea nu a ales ca metodă de educaţie bătaia.

„Eu am considerat că nu trebuie să-mi bat copilul pentru că dacă le explicam un lucru copiilor care nu trebuia să-l facă nu-l făceau. Şi nu i-am bătut şi pentru că i-am iubit foarte mult, chiar dacă mai făceau rele. Am considerat că mai bine le spun cu treabă bună, nu să-i bat. Am o părere foarte proastă despre părinţii care-şi bat copiii. Trebuie educaţi să înţeleagă de vorbă, nu să-i baţi. Copilul trebuie educat de mic să înţeleagă: dacă nu-i voie să facă ceva să nu facă. Cum îi explicam eu copilului meu: «Nu are mama bani să-ţi cumpere cel mai mare tractor de jucărie. Mergem, te dai cu el şi plecăm». Nu să te bat că tu nu vrei să mergi de acolo. Trebuie lămurit copilul cu vorbe, nu să-l baţi. Îi explici că nu-i bine asta, nu-i bine cealaltă…I-am educat aşa de când erau mici”, declară Maria C.

“Chiar dacă mai calcă el strâmb nu trebuie bătut”

Şi Vasile C. are doi copii, adulţi deja şi este de părere că bătaia este de modă veche din timpuri apuse. Iată însă că studiul realizat de Salvaţi Copiii România îi contrazice pe părinţii care cred că bătaia nu mai face parte din realitatea actuală decât într-o mică măsură. „Copiii nu trebuie stresaţi cu bătăi. Eu nu i-am bătut pe ai mei niciodată. Am considerat că dacă-l educi pe copil de mic cu ce nu-i voie să facă nu o va face. Chiar dacă mai calcă el strâmb nu trebuie bătut. Trebuie explicat cu vorba bună. Acele metode violente sunt de modă veche din timpuri de mult apuse. Sincer vă spun am o părere foarte proastă despre cei care îşi bat copii. Probabil asta au văzut ei în familia lor. Nu zic că nu sunt probleme într-o familie, că nu sunt lipsuri, dar violenţa nu este o soluţie. Nici între soţ şi soţie. Şi calul când urcă dealul degeaba îl biciuieşti să meargă mai tare că nu va merge”, spune Vasile C.

Psiholog: un copil bătut devine un adult violent

Psihologul Daniel David subliniază că un copil care este bătut va avea probleme de comportament la maturitate. „De obicei dacă comportamentul copiilor este controlat prin pedeapsă, mai ales prin bătaie, copiii devin la rândul lor mai agresivi şi mai violenţi. Dezvoltă un sentiment care o să-i facă şi pe ei la rândul lor să fie agresivi şi violenţi. O persoană bătută în copilărie va avea un comportament mai agresiv şi violent la maturitate. La  frustrare va reacţiona cu agresivitate. Probabilitatea să se întâmple lucrul acesta este foarte mare. Problemele acestea de lipsă de toleranţă la frustrare spre exemplu, problemele legate de impulsivitate, toate acestea sunt fenomene psihologice practic”, subliniază Daniel David.

 Potrivit specialistului clujean, comportamentul agresiv intervine din trei factori: gândirea rigidă (părintele consideră că trebuie să acţioneze ceilalţi cum vor ei, ce spun ei şi când spui ei), adică copilul trebuie să mă asculte, nu trebuie să-mi iasă din cuvânt. Când nu se întâmplă ceea ce vor ei au tendinţa să spună că nu pot tolera şi apare lipsa de toleranţă la frustrare. Al treilea factor se referă la evaluarea globală. Fac evaluări negative globale asupra copilului: că este rău sau neascultător, în loc să spună că are un comportament problematic spun că copilul este rău. Combinaţia dintre cele trei (trebuie, nu pot tolera şi evaluarea negativă a copilului) duce la furie şi la comportament agresiv din partea părinţilor.

Un copil care este bătut o să aibă o personalitate mai violentă la maturitate.

Moş Nicolae vine cu joarda doar în România

România este singura ţară în care Moş Nicolae vine la copii şi cu joarda, nu doar cu dulciuri. Copiii învaţă astfel că iau bătaie dacă nu sunt cuminţi. În cele mai multe ţări din Europa, Sf. Nicoale este cunoscut ca cel mai darnic personaj religios care le aduce dulciuri copiilor şi îi ocroteşte. Românii, în schimb i-au atribuit şi o joardă, cel mai probabil din obiceiurile străvechi ale părinţilor de a-şi altoi copiii.

Bătaia din povestirile lui Creangă

Că bătaia aplicată copiilor este un obicei străvechi în România o dovedesc povestirile scriitorilor celebri. De exemplu, Ion Creangă în Amintiri din Copilărie scrie despre scaunul Calul Bălan şi biciul Sf. Nicolae cu care îi bătea învăţătorul, despre mătuşa care îl urmăreşte cu joarda după ce a furat cireşe şi despre bătaia încasată de la tata tot din cauza cireşelor.

Alexandru Vlahuţă povesteşte despre Mogâldea, băiatul năstruşnic care era bătut zdravăn de învăţător din cauză că era neastâmpărat.