Big Brother la locul de muncă. Câtă încredere au patronii în angajații lor?

În bătălia pentru profit patronii recurg la toate metodele. De la cele mai uzuale, cum ar fi sporurile, până la cele în care angajaţii sunt supravegheaţi şi verificaţi non stop.

De la ce porneşte totul?

Toată problema, consideră sociologul clujean Ioan Hosu, porneşte de la deficitul de încredere dintre angajator şi angajat.

„Când îţi propui să supraveghezi cu cameră video şi audio pe cineva, în speţă angajaţii, eu cred că marea problemă este deficitul de încredere.  Oamenii n-au încredere unii în alţii. Atunci lipsa asta de încredere, cred ei, poate fi compensată de tehnologie. Relaţiile de muncă ar trebui să se bazeze şi pe încredere, nu doar pe relaţii contractuale. Sigur, ce prescrie un contract sau o relaţie contractuală în momentul în care nu există încredere apare nevoia imediată de a compensa acest deficit cu telefon, control al calculatorului sau sisteme audio-video”, a spus Ioan Hosu.

Ioan Hosu susţine că trebuie să privim şi partea bună a supravegherii. În acest fel patronul ar putea observa mai atent relaţiile de muncă dintre angajaţi şi i-ar putea pune să lucreze în echipe pe cei care se înţeleg cel mai bine unii cu alţii. Metoda, deşi hulită de unii angajaţi, ar fi benefică şi pentru ei.

„Angajatorii care introduc sisteme de supraveghere încearcă pe de o parte să păstreze un standard şi o productivitate cât mai mare a muncii pentru că supravegherea diminuează timpii de stat la fumat, de exemplu. Dacă te simţi văzut, nu mai stai la cafele 16 minute. Stai exact cât îţi e scris în contract. Despre asta este vorba. Lasă-l pe un copil nesupravegheat şi o să vezi cum se comportă. Angajaţii şi angajatorii sunt în unele cazuri într-o relaţie şoarece şi pisică. Cred că despre asta vorbim. Este o modalitate prin care angajatorul încearcă să controleze standarde şi procese, câteodată chiar şi procese de muncă. În felul acesta poţi să observi timpul de lucru, să vezi dacă poţi avea probe ale relaţiilor defectuoase la locul de muncă: hărţuire, violenţă etc. Poţi evita chiar situaţii nedorite. Să nu vă gândiţi doar la aspectul negativ al supravegherii. Sunt şi lucruri bune”, a precizat sociologul Ioan Hosu.

Avantajele şi dezavantajele supravegherii

Psihologul clujean Daniel David crede că supravegherea la locul de muncă este benefică atât pentru angajator cât şi pentru angajat dacă este prezentată într-o formă modernă de asigurare a calităţii. Pe de altă parte, dacă este prezentată ca pe o metodă de control angajaţii vor căuta metode să evite supravegherea.

„Supravegherea în sine nu este bună sau rea, ci aceasta devine astfel în funcţie de cum este utilizată. Dacă supravegerea este menţionată înainte de angajare şi/sau este prezentată ca un mecanism normal şi modern de asigurare a calităţii, atunci acest lucru poate să fie util, angajaţii fiind mai angrenaţi în muncă (ex. nu sunt distraşi prea uşor de alte activităţi colaterale). Dacă supravegherea este prezentată ca un mecanism de control, atunci aceasta poate genera frică şi mecanismul de "reactanta psihologică". În timp ce frica poate bloca performanţa la locul de muncă, "reactanta psihologică" îi face pe angajaţi să caute mijloacele pentru a evita supravegherea, interferând astfel cu productivitatea la locul de muncă”, a declarat psihologul Daniel David.

Metode de pierdut vremea, uşor de găsit

Ideea psihologului Daniel David este împărtăşită şi de unii angajaţi. Pe de o parte, unii sunt de acord cu astfel de metode, dar alţii le consideră metode mult prea dure.

„Dacă mă anunţă şefii că sunt supravegheată nu am o problemă. Însă apare o problemă atunci când nu sunt anunţată. Însă supravegherea este mai mult parte de psihologie. Nu cred că-l motivează să lucreze mai mult pe angajat. Fiecare poate găsi metode să piardă vremea. Pe de altă parte, mi se pare justificată şi atitudinea şefilor pentru că în momentele în care angajatul nu îşi face datoria măcar are o dovadă asupra activităţilor făcute de angajat, cum ar fi statul pe Facebook în loc să-ţi vezi de muncă”, spune Mihaela F. O altă angajată vede această măsură drept una descurajatoare: „Nu mi-ar conveni. Nu cred că aşa se face performanţă”, spune Gabriela D.

Specialistul în resurse umane Bartos Judith lucrează la o firmă de recrutare a angajaţilor pentru alte companii. Aceasta susţine că firmele nu le specifică de la început angajaţilor dacă sunt sau nu supravegheaţi.

„Noi nu am avut astfel de precizări ale firmelor. Când vorbim noi cu firmele care-şi caută angajaţi ele nu specifică astfel de informaţii: dacă sunt sau nu supravegheaţi. Pentru noi nu a fost specificat aspectul acesta. Sunt multe firme care procedează aşa mai ales în domeniul producţiei sau al comerţului”, a spus Bartos Judith.