Fiecare casă din Cluj spune o poveste. Istorii şi istorisiri de pe Uliţa Lupilor – GALERIE FOTO şi VIDEO

Ce să faci într-o sâmbătă dimineaţa decât să porneşti într-un tur ghidat al propriului oraş? Mai bine de 50 de clujeni au lăsat la o parte tabieturile unei dimineţi de week-end şi au participat la un tur ghidat cu profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici. Unii au mai fost şi la celelalte două tururi organizate de asociaţia Vechiul Cluj şi profesorul Bogo (cum îi spun elevii de la George Bariţiu unde predă), alţii au fost pentru prima dată.

Punctul de plecare a fost Librăria Universităţii, cu traseul strada Napoca, strada Potaissa, strada Universităţii, strada Mihail Kogălniceanu, punctul final fiind Biserica Reformată cu statuia lui Sf. Gheorghe.

Trei ore, profesorul Vladimir Bogosavlievici le-a vorbit participanţilor la tur despre istorie şi istorisiri, oameni şi clădiri, conţi şi prinţese, fantome şi prostituate, francmasoni şi embleme de pe clădirile Clujului. Unii şi-au luat notiţe, alţii au filmat şi fotografiat, iar alţii au fost copleşiţi de volumul mare de informaţii şi au pus mereu întrebări lămuritoare.

Fiecare casă spune o poveste

Câţi dintre noi am avut timpul şi curiozitatea să ridicăm ochii din pământ sau din smartphone şi să ne întrebăm cine a ridicat cutare clădire sau cine a stat înaintea actualilor proprietari ori a cui este emblema de pe zid şi ce înseamnă? Sâmbătă, toţi cei care au luat parte la ghid au privit, poate pentru prima dată, oraşul în alt fel decât au făcut-o până acum. Şi, în mod cert, vor vedea şi de acum înainte cu alţi ochi Clujul.

Fiecare casă din centru are povestea ei, ilustrată de multe ori de emblemele pe care le poartă pe pereţi. Vă vom spune aici istoria şi povestea caselor şi clădirilor de pe Uliţa Lupilor (actuala stradă Mihail Kogălniceanu) şi a bisericii cu statuia lui Sf. Gheorghe.

Când am intrat pe Uliţa Lupilor, profesorul Bogo s-a întrebat retoric de ce numele străzii nu a rămas ca pe vremuri, menţionând că Mihail Kogălniceanu nici măcar nu a pus piciorul vreodată prin Cluj. Lăsând la o parte dilemele legate de numele actual al străzii, Vladimir Bogosavlievici a explicat de ce a fost botezată Uliţa Lupilor: “Se numea Uliţa Lupului pentru că în Evul Mediu, unde acum este Cimitirul Central, erau păduri. Lupii mai veneau pe aici, de aceea se numea Uliţa Lupului”.

Şcoala unde a învăţat Avram Iancu

Pe Uliţa Lupilor a călcat la un moment dat şi Avram Iancu. A studiat în actuala clădire a Liceului Bathory Istvan, care a funcţionat ca instituţie de învăţământ din 1727. Tot aici au învăţat şi Aron Pumnul şi elita maghiară catolică. Potrivit profesorului clujean, pe vremea aceea şcoala nu era condiţionată de etnie, ci mai degrabă de statut social. Avram Iancu provenea dintr-o familie înstărită de aceea şi-a permis să înveţe în şcoala de pe Uliţa Lupilor şi să stea în gazdă în Cluj.

Clădirea actualului Liceu Bathory Istvan a fost refăcută după un mare incendiu care a mistuit Clujul. “Această clădire a fost făcută după un mare incendiu care a mistuit Clujul. Foarte multe clădiri au fost reconstituite şi această clădire a fost construită cu pietre aduse din Mănăştur, de la biserica Calvaria”, a explicat Bogosavlievici.

Clădirea UBB şi statuile deteriorate de comunişti

Cu toţii am trecut pe lângă sediul central al Universităţii Babeş Bolyai de nenumărate ori. Dar câţi dintre noi au văzut şi statuile de pe frontispiciu? Sunt şase şi fiecare reprezintă o ştiinţă. Comuniştilor nu le-au fost pe plac şi au reuşit să le strice când au preluat clădirea universităţii.

“A fost dată în folosinţă în 12 octombrie 1902, când s-a inaugurat şi ansamblul Matia Corvin, Palatul de Justiţie şi Muzeul Carpatin (actuala Casă Matei Corvin din Piaţa Muzeului). O parte din statuile executate de sculptorul Ede Mayer au mai rămas pe frontispiciu şi reprezintă ştiinţele: filosofia, filologia, istoria, matematica. Erau mult mai multe statui, o parte din ele sunt şi astăzi, nu ştiu în ce stare, la Grădina Botanică. Ele au fost luate de pe frontispiciu şi duse. Iniţial, când comuniştii au preluat universitatea, în 1945, aceste statui au fost deteriorate”, a povestit profesorul.

Institut pentru studenţii de elită

În clădirea Facultăţii de Teatru şi Televiziune a fost un institut pentru studenţii de elită. “La un moment dat, piariştii au avut aici un institut pentru studenţii de elită, numit kalazantinum, pentru că Iosif de Calasanz este fondatorul acestui ordin călugăresc romano-catolic care avea ca scop educarea gratuită a populaţiei lumii. Până în 1914 a funcţionat acest centru, ulterior a fost luat de universitate, o perioadă au fost birouri ale Primăriei, iar acum este sediu al Facultăţii de Teatru şi Televiziune, al Centrului Cultural Brazilian şi Muzeul Universităţii”, spune profesorul de istorie.

Puşcăria minorilor şi teatrul cu candelabre din lumânări

În clădirea cu balcon de pe Uliţa Lupilor, numită Clădirea Comitatului a fost sediul Prefecturii. “A fost sediu al Prefecturii până la începutul secolului XX când s-a mutat unde este acum sediul Primăriei de pe strada Moţilor”, menţionează profesorul Bogo.

Peste drum de clădirea cu balcon, este Colegiul Academic. Aici a fost “al doilea teatru al Clujului, construit în 1820-1821, avea două etaje, 50 de loje, era luminat cu candelabre mari de lumânări şi a funcţionat ca teatru până în 1906 când se dă în folosinţă noua clădire a teatrului”.

În actualul sediu al Arhivelor Române era sediul puşcăriei minorilor a Judecătoriei Cluj, în perioada de sfârşit de secol XIX, început de secol XX. Unele celule au rămas şi sunt locaţii unde încă se studiază.

Povestea Liceului Emil Racoviţă

Vladimir Bogosavlievici a prezentat, pe scurt, şi istoria Liceului Emil Racoviţă: “Sediul actualului Liceu Emil Racoviţă este făcut la mijlocul secolului al XIX-lea. Iniţial, aici Biserica Reformată a cumpărat nişte parcele care urmau să fie date pentru elevi, ca şi un fel de locuinţe. Ulterior, s-a făcut o şcoală reformată, de fete, ca apoi această şcoală să fie dată şcolii civile, deci şcoală de stat, de aceea clădirea liceului nu este revendicată. A fost şi liceu pedagogic, ca apoi să devină Liceul Emil Racoviţă”.

Istorisirea despre Sf. Gheorghe şi statuia sa

Punctul terminus al turului ghidat a fost Biserica Reformată cu statuia Sf. Gheorghe. “Ceea ce vedeţi aici este o copie, originalul este la Praga în Castelul Hradcany. Regele Carol al IV-lea de Luxemburg a vrut să dea un cadou fiului său Sigismund de Luxemburg şi Mariei de Anjou. Aşa s-a gândit la meşterii clujeni Martin şi Gheorghe, fiii pictorului Nicolae, care erau mai specialişti, ca să realizeze această statuetă, care îl reprezintă pe Sf. Gheorghe omorând balaurul. Acest personaj, Sf. Gheorghe, născut în Cappadocia (Asia Mică), a fost chemat la curtea unui rege, în Libia de astăzi, unde acest balaur mânca tinerele fecioare. La un moment dat, balaurul o răpeşte şi pe Cleontina, fiica regelui. Sf. Gheorghe, inspirat de Iisus vine, omoară balaurul, îl târăşte după  el în Silena şi tot oraşul a trecut la creştinism”, a povestit profesorul.

Iniţial, statuia lui Sf.Gheorghe era în Piaţa Lucian Blaga, unde este strada Petru Maior, în faţa oficiului poştal de pe colţ. Împăratul Franz Jozsef a dat câte o copie în ghips Clujului şi Budapestei. Copia în ghips este la Muzeul de Istorie a Transilvaniei şi acum. Copia a fost pusă în faţa bisericii în 1960.

Biserica a fost construită din banii lui Matia

“Biserica aparţine cultului reformat. Iniţial i s-a mai spus şi biserica Matia pentru că Matei Corvin a sponsorizat direct realizarea ei la sfârşitul secolului XV, începutul secolului XVI. Această biserică, cu hramul Sf. Maria a aparţinut Ordinului Minoriţilor (un ordin minor în cadrul Ordinului Franciscanilor). Este cea mai mare biserică stil hală pentru că aceşti călugări, numiţi şi călugări cerşetori trebuia să aibă spaţiu, să se vadă”, spune Vladimir Bogosavlievici.

La sfârşitul secolului XVI, călugării cerşetori sunt aruncaţi afară de reformaţi care distrug statui, picture şi tot ce au prins în cale. La un moment dat s-au oprit din acest proces distructiv din cauză că 14 au murit când au distrus o boltă.

Pentru o bună perioadă de timp, biserica a rămas în paragină, apoi a fost dată reformaţilor de către Gabriel Bethlen. A venit apoi Gheorghe Rakoczi I care s-a dus în zona Ţărilor Baltice, a adus meşteri care au refăcut cupolele bisericii.

Cea mai mare colecţie de blazoane din ţară

În Biserica Reformată de pe Uliţa Lupului sunt toate “cărţile de vizită”, adică blazoanele, nobilimii reformate. “La înmormântări era obiceiul să îşi ducă blazonul şi el rămânea în biserică. Unuia dintre şefii reformaţi i-a venit ideea să facă o colecţie. Este cea mai mare colecţie de blazoane din ţară”, mai spune Vladimir Bogosavlievici.

După o scurtă vizită a interiorului Bisericii Reformate, turul s-a încheiat în aplauzele participanţilor şi cu promisiunea revederii în 6 august, ora 11.00, în faţa Bastionului Croitorilor.