PĂRĂSIT de statul român, torturat și UMILIT în pușcăria chineză. O mână de oameni luptă pentru libertatea clujeanului Marius Balo

De peste cinci ani, în afară de puținii oameni apropiați pe care îi mai are, nimeni nu s-a interesat de soarta profesorului clujean. O echipă de avocați din Cluj-Napoca a pus piciorul în prag și arată cu degetul incompetența crasă a statului român, care tratează cu o nepăsare scandaloasă cazul delicat al lui Marius. Închis pentru opt ani pentru un prejudiciu infim de 80 de dolari, Marius Balo nu a avut puterea să recurgă la apel, plecând capul după cei doi ani și jumătate petrecuți în arestul Poliției Districtuale Shanghai, într-o cușcă de 16 mp.

În săptămânile ce au trecut, Monitorul de Cluj a dezvăluit ÎN EXCLUSIVITATE gândurile pe care clujeanul le-a transmis celor de acasă. Între timp, echipa Iordăchescu & Asociații, unchiul lui Marius, Mihai Felecan și bunul prieten al profesorului, părintele Ovidiu Ciprian Marțiș au susținut, joi, o conferință de presă în care au dezvăluit chinurile prin care trece Marius. Avocatul Eugen Iordăchescu a pus la zid instituțiile statului, ridicând problema imaginii precare pe care România o are pe plan mondial în astfel de situații.

„Este vorba de îngrijorarea pe care trebuie să o manifestăm ca cetățeni ai României față de concetățenii noștri, oriunde s-ar afla ei, în orice situație ar fi ei. Din păcate, trebuie să facem o remarcă nedorită. Chiar dacă dispozițiile constituționale ar trebui respectate cu sfințenie, drepturile și libertățile se constată destul de des că nu sunt avute în vedere de instituțiile statului, instituții care funcționează din taxele și impozitele cetățenilor. Punem în schimb în discuție nepăsarea statului român cu privire la soarta unui cetățean care se află într-o situație dificilă”, a punctat Iordăchescu.

Propriul cetățean, ultima grijă a statului român!

Avocatul a precizat că, în timp ce doi cetățeni britanici, aflați într-o situație similară cu cea a lui Marius, au ajuns cu bine acasă, România se chinuie să înceapă vreun demers concret. Acesta a dat exemplul SUA, care își apără cetățenii cu înverșunare, făcând referire și la tragicul caz al fostului basist al trupei Compact, Teo Peter – bun prieten cu Iordăchescu –, decedat în 2004 din culpa unui pușcaș marin american.

„Dacă avem capacitatea de a fi extrem de corecți, vom constata că, orice stat care se respectă, se afirmă. Un stat puternic, recunoscut la nivel internațional ca fiind o entitate importantă a spațiului internațional, își apără cetățenii săi! (...) România trebuie să regăsească acel respect, sau să-l redobândească prin munca pe care trebuie s-o depună instituțiile statului”, a precizat avocatul, criticându-i dur pe fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader și pe actualul ministru al Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, despre care a spus că nu au făcut absolut nimic pentru a-l ajuta pe Marius.

Nu a scăpat de critici nici președintele Klaus Iohannis, un memoriu adresat Administrației Prezidențiale fiind pasat în grabă Ministerului Justiției, care a dat un răspuns „halucinant”, susține Iordăchescu. „Nu se justifică, nu se poate acorda audiență pentru acest caz”, a fost replica Ministerului, spre indignarea echipei de avocați. O rază de speranță reprezintă acum noul ministru al Justiției, Ana Birchall, care, după ce a discutat problema cu Iordăchescu, a promis că se va ocupa personal de cazul clujeanului.

„Astăzi, (n.red. joi) am vorbit cu doamna Birchall, a preluat personal această cauză pe care noi o reprezentăm în fața Ministerului Justiției. A promis că va face demersurile pe lângă ministrul Meleșcanu, care este la fel de pasiv precum Toader. Meleșcanu, un bărbat frumos, înalt, aparent deștept. Oare se simte confortabil când știe că un cetățean al țării sale se află în suferință? Un om zace într-o pușcărie chineză, iar el nu face nimic!”, a tunat Iordăchescu, precizând că singurul cu care a putut lua legătura era fostul consul al României în Shanghai, Ioan Gheorghe Crișan.

Rabdă frigul și foamea, visul său s-a năruit

Îmbătrânit și cu lacrimi în ochi, Mihai Felecan, unchiul lui Marius și singura rudă pe care se mai poate baza clujeanul, a povestit detalii emoționante despre convorbirile – rare și scurte – pe care le poartă cu nepotul său. A aflat abia după trei ani! că acesta este închis, în momentul când a fost sunat, iar de la celălalt capăt al liniei se auzea vocea disperată a lui Marius. Unchiul a fost cel care, cu durere în suflet, dar de nevoie, a vândut apartamentul pentru care Marius a muncit pe brânci. Banii au mers pentru plata unei amenzi penale de peste 13.600 € după condamnarea instanței de fond.

„La 30 și ceva de ani, Marius e o forță de muncă! Mi-a spus «unchiule, nu mai pot comunica!». Din câte am înțeles, are 52 de kg, a plecat de acasă la 75 de kg. Prea multe nu poate spune, este ascultat, dar a fost torturat, bătut în tălpi, din ce mi-a putut transmite. În privința mâncării... dacă își face norma de 12-14-16 ore pe zi, a doua zi va mânca, dacă nu... rabdă foamea. Se ocupă cu lipitul etichetelor pe haine. Mi-a spus «iarna sunt -15 grade Celsius, ne culcăm spate-n spate, cu două pături și un cearșaf. Apă caldă n-am văzut de când m-au arestat»”, a mărturisit fratele mamei lui Marius.

Părintele Ovidiu Ciprian Marțiș, prieten din copilărie cu Marius și fost coleg de bancă cu acesta, a declarat că această zi este „o sărbătoare” pentru că, în sfârșit, după atâția ani, se interesează de soarta sa. Acesta a dezvăluit detalii tragice din viața zbuciumată a clujeanului, precizând că este „nevoie să se știe cine este acest cetățean pentru care domnul avocat face pledoarie”.

„Eram doar doi copii la vârsta de 15 ani. Marius venea dintr-o familie fără mari posibilități financiare, stăteau într-o casă de stat. Tatăl său, care făcuse trei facultăți, a făcut infarct când  Marius avea doar 9-10 ani. A prins drag de credință de la bunici, un om cu frică de Dumnezeu, un băiat cu un potențial foarte mare, a învățat repede câteva limbi străine. (...) În 2004, mama sa a fost diagnosticată cu cancer, iar Marius a făcut drumuri dese între New York și Cluj-Napoca, chiar în perioada când își încheia studiile. Primul job al său a fost ca asistent social într-un azil de bătrâni, la New York”, a dezvăluit Marțiș.

Tot ce contează e să revină acasă

Deși a avut o mare cădere psihică după ce și-a pierdut, mult prea devreme, ambii părinți, Marius s-a ambiționat să lupte în continuare, în pofida posibilităților financiare. Fiind un bun comunicator, a lucrat chiar și în presă preț de doi ani, la un trust clujean. Soarta lui a luat o turnură drastică în 2010, atunci când s-a stabilit în China și s-a angajat ca expert străin la Beijing. A fost o decizie radicală, grea, spune preotul, căci Marius lăsase acasă o iubită dornică să întemeieze o familie.

„A fost trist acel pas, acasă avea o iubită care dorea să se căsătorească. Avea de optat între a face o familie sau a pleca în China. Din păcate, opțiunea sa era China. A plecat cu gândul de a-și face un minim viitor. (...) Singura alinare pentru el este cititul, i-am trimis multe cărți, însă ele se rătăceau. Peste o sută de cărți, care nu mai ajungeau, cu excepția unui mic colet, care conținea și Biblia. (...) Există speranța și susținem o cauză deloc pierdută! N-a fost vreo Sfântă Liturghie în care să nu mă fi rugat pentru el”, a mărturisit Ovidiu, cel care a apelat la sprijinul juridic al echipei lui Eugen Iordăchescu.

Dată fiind relația de diplomație extrem de precară, Iordăchescu & Asociații au încercat diferite metode de a-l readuce în țară pe Marius. S-au gândit inclusiv să meargă până în Shanghai și să ia legătura cu o echipă de avocați de acolo pentru a intra în audiență la Ministerul Justiție, însă costurile uriașe nejustificabile au stopat efortul. Acum, nu mai contează nici dacă a fost sau nu vinovat Marius în cazul pentru care a fost închis, tot ce contează este să revină acasă.

Cazul lui Marius nu este unic, dar e cel mai urgent. „Știe însă statul român câți români execută pedepse în state terțe?”, se întreabă Iordăchescu. Din păcate, între China și România nu există vreun tratat de asistență juridică în materie penală, care ar permite cooperare în astfel de situații. „Din perspectiva legislației interne, incidența intră la Legea 302/2004 privind asistența juridică în materie penală. Există posibilitatea unei reciprocități, dar asta presupune o relație deosebită, o relație diplomatică de excepție, în cazul în care statul solicitant, România ar trebui să aibă o poziție apreciată pe arena internațională”, punctează cu dezamăgire av. Eugen Iordăchescu.

CITEȘTE SCRISOAREA INTEGRALĂ A LUI MARIUS BALO TRIMISĂ REDACȚIEI MONITORUL DE CLUJ

Partea 1 Rânduri emoționante din temnița comunistă. Gândurile clujeanului închis după gratiile din China – „din adâncul de departe”

Partea 2 „Dacă tu îți vorbești țara de rău, oare ce fel de om poți fi?”

Partea 3 „Suflete smulse din trupuri am întâlnit însă aici, în China”

Partea 4 „Doar aici am înțeles diferența între a avea libertate și a fi liber”

Partea 5 Lecție de viață de la un copil de 4 ani la Expo Transilvania