Sănătatea precară a angajaților șubrezește PIB-ul

Astfel, pe termen mediu spre lung, România pierde aproximativ 18,6 miliarde de euro, aproximativ 15% din PIB pe 2010, ca urmare a stării precare de sănătate a populaţiei.

Totodată, dacă starea sănătății românilor ar ajunge la nivelul mediu din Uniunea Europeană, România ar avea un surplus economic de 6,7 miliarde de euro, adică 6% din PIB-ul din 2010. Prin creșterea cheltuielilor cu sănătatea cu 5 procente din PIB, în următorii 10 ani, starea sănătăţii populaţiei din România ar putea atinge media UE.Acestea sunt câteva dintre concluziile studiului „Industria farmaceutică din România: principalele tendinţe ş impactul asupra societăţii şi economiei”, lansat de Institutul de Prognoză Economică din cadrul Academiei Române, cu sprijinul filialei din România a Pharmaceutical Research and Manufacturers of America (PhRMA) - Local American Working Group.Angajatorii „trag pielea de pe oameni”. Ineficient, totuşiSursa problemei şi elementul de unde ar trebui să înceapă „tratamentul” este compania, potrivit lui Daniel Don, directorul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM).„Noi tratăm efectul, nu cauza. Dacă ne doare,spre exemplu, capul din cauza stresului că: strigă angajatorul la noi, luăm salariul în 10 şi trebuie să plătim rata în 2 sau muncim mult peste program, noi mergem la medic şi ni se oferă medicamente. Cu tot respectul pentru medici, la noi nu se tratează cauza. De fapt, trebuie redus nivelul de stres, aspect asupra căruia trebuie să intervină angajatorul. Ca firmă, dacă vreau să am forţă de muncă mai performantă, trebuie să contribui, să ofer, spre exemplu, abonamente la sală, să flexibilizez programul. Angajatorii români sunt interesaţi doar de profit şi nu au grijă să întoarcă o parte dintre câştiguri spre societate. La noi sunt foarte multe proprietăţi, care nu ar avea justificare dacă profiturile ar fi aşa de mici precum se suţine, prin urmare s-ar putea investi mai mult şi în oameni”, argumentează Daniel Don. Mai bine boală, decât consultaţieŞi angajaţii poartă partea lor de vină în opinia medicului clujean, specialist în medicina muncii, Doina Albert, care afirmă că pacienţii evită cabinetul, chiar dacă nu trebuie să plătească nimic pentru consultaţie. „Interesul pentru starea de sănătate este destul de redus, atât din partea statului, cât şi din partea angajaţilor. Pacienţii nu agrează examinările profilaxice. Când este vorba de servicii de medicina muncii, toţi vor să se treacă cât mai repede peste, când, de fapt, scopul nu ar fi să obţină o hârtie. Deşi serviciile sunt suportate în totalitate de angajatori, spre stupefacţia noastră, angajaţii nu-şi fac timp nici pentru vizita obligatorie anuală”, precizează specialista.Cât de productivi sunt clujenii?Judeţul nostru a avut, în 2010, un PIB pe cap de locuitor de 7.625 de euro, valoare care ne clasează pe locul patru în ţară. Dacă ne comparăm însă cu alte oraşe ale Europei, situaţia nu mai este la fel de roz.Astfel, un locuitor al Budapestei produce într-un an peste 20.000 de euro, în timp ce un vienez contribuie în economie cu peste 50.000 de euro.Diferenţe „la hărnicie” există inclusiv între judeţele ţării. Cele mai mari valori ale produsului intern brut pe cap de locuitor se înregistrează în Bucureşti – 12.500 euro, Ilfov –10.000 şi Timiş – 8.500. La polul opus se află Vaslui şi Botoşani cu un PIB/cap de locuitor de 2.500-2.700 euro.PIB-ul mediu la nivelul ţării a fost anul trecut în jurul a 5.500 euro. Valoarea se află mult sub media europeană. Astfel, România şi Bulgaria au avut, în 2010, un PIB pe cap de locuitor mai mic cu aproximativ 45% faţă de media din UE.Spre comparaţie, cea mai prosperă ţară membră a blocului comunitar în 2010, Luxemburg, a înregistrat un PIB/locuitor de aproape 80.000 de euro este cu 283% mai mare decât media din UE. Urmează Olanda, Danemarca, Irlanda, Austria şi Suedia, unde PIB/locuitor a fost între 23 si 34% mai mare comparativ cu media.De 15 ani, la fel de bolnaviRomânia este printre ţările cu cea mai mică speranţă de viaţă din regiune, ceea ce poate fi explicat pe de o parte de întârzierea demarării procesului de tranziţie, dar şi de faptul că sănătatea nu a constituit o prioritate pe agenda politicii publice guvernamentale după ’90.„Spre sfârşitul anilor ’90, starea sănătăţii populaţiei din România a început să conveargă gradual către media regiunii, datorită creşterii resurselor disponibile pentru sănătate pe fondul dezvoltării economice. Cu toate acestea, datorită lipsei reformelor structurale, resursele disponibile pentru sănătate s-au diminuat pe masură ce economia a intrat în recesiune în perioada 2008/2009, având drept consecinţă deteriorarea stării de sănătate a populaţiei comparativ cu ţările din regiune.Cheltuielile cu sănătatea ca şi pondere în PIB sunt aproape de nivelul mediei pe ultimii 15 ani, indicând că autorităţile publice nu au luat nicio măsură semnificativă pentru a reforma sistemul sanitar”, se mai arată în studiul Institutului de Prognoză Economică din cadrul Academiei Române.