Cum ar trebui să se pregătească Clujul pentru „metropolizare”?

„Clujul creşte şi există indicaţii că va continua să crească în continuare”, este premiza de la care pleacă în articolul intitulat „Gestionarea unui Cluj mai mare”, publicat la sfârşitul săptămânii trecute pe blogul cluj.info, Marcel Heroiu, economist clujean angajat al Băncii Mondiale.Specialistul susţine că autorităţile locale trebuie să ghideze într-un mod sustenabil această dezvoltare, aducând sugestii de paşi pe care administraţia trebuie să-i urmeze. „Sateliţii” oraşului, lideri la locuinţe noiCu toate că populaţia absolută a oraşului a scăzut din 1990 încoace, populaţia în zonele limitrofe Clujului a înregistrat o creştere importantă, alimentând creşterea noului fond localtiv. „Din toate localităţile din ţară, Clujul a cunoscut una din cele mai semnificative creşteri a masei urbane populaţia din zonele limitrofe Clujului a înregistrat o creştere importantă. În 2008, anul apogeu al exploziei imobiliare din România, s-au construit mai multe locuinţe în Floreşti, decât în orice altă localitate din România – inclusiv Bucureştiul (detalii în tabelul de mai jos). Din 1990 până în 2011, Floreştiul a adăugat mai multe locuinţe decât orice altă localitate din ţară exceptând Bucureştiul, Clujul, şi Constanţa. Luate la un loc, numărul de noi locuinţe construite în această perioadă în zona metropolitană a Clujului reprezintă mai mult de jumătate din ce s-a construit în Bucureşti în aceiaşi perioadă (aproape 30,000 de noi locuinţe) – chiar dacă populaţia zonei metropolitane clujene este de 5 ori mai mică decât populaţia Bucureştiului”, arată Heroiu. Chiar dacă criza „a stins explozia” fondului locativ, există premize de creştere, potrivit economistului. „Aproape orice oraş mare, îşi bazează creşterea pe disponibilitatea unui sector al serviciilor divers – de ex. servicii financiare, educaţie superioară, medicină, software … toate sectoare care sunt bine reprezentate în Cluj”, susţine specialistul.Cum va continua metamorfoza oraşului?Economistul clujean enumeră trei dinamici care afectează aproape orice oraş  în creştere. Prima este scăderea densităţii, tendinţă argumentată printr-un studiu efectuat de Banca Mondială pe 120 de oraşe din lume, analizând cum s-a schimbat densitatea pe o perioadă de 10 ani. Fiecare din aceste 120 de oraşe, indiferent unde era situat (în Europa, Africa, sau Asia), indiferent de mărime, indiferent dacă avea creştere a populaţiei sau nu, a devenit mai puţin dens, potrivit specialistului.O altă dinamică este trecerea de la monocentrism la policentrism. „Majoritatea oraşelor pornesc la drum cu o structură monocentrică – cu un centru prolific, care reprezintă inima vieţii sociale, economice, şi politice, si cu restul masei urbane dezvoltându-se în jurul acestui centru. Pe măsură ce oraşele cresc însă, încep să dezvolte centre alternative de activitate (cum sunt de exemplu cele două mall-uri în Cluj)”, explică Heroiu.Economistul atrage atenţia şi asupra iminenţei unui punct de inflexiune în creştere. „Un oraş este în continuă schimare, dar majoritatea ating la un moment dat un punct de inflexiune când creşterea lor ori este redusă substanţial, ori se transformă în descreştere”, sublinează clujeanul.Idei pentru autorităţiDinamiciele prezentate mai sus nu pot oprite, şi autorităţile locale nu at trebui să încerce să le oprească, potrivit lui Marcel Heroiu, însă ar trebui însă să încerce să le ghideze într-un mod sustenabil. Iată câteva idei, pe care angajatul Băncii Mondiale le oferă:1. Administraţie metropolitană. Pentru oricine care a dat raita prin Floreşti a devenit clar că dezvoltarea zonei nu poate continua în acelaşi mod în care s-a petrecut în anii trecuţi. Floreştiul a explodat cu construcţii înşirate de-a lungul vechilor parcele agricole, fără să beneficieze însă de investiţii strategice în infrastructură conectivă (de ex. un nou sistem de drumuri care să uşureze puţin traficul de pe Calea Floreşti). Cel puţin la nivel de planificare urbană şi la organizarea transportului public în comun, ar trebui să existe un corp de decizie care să funcţioneze la nivel metropolitan, şi să coordoneze dezvoltarea armonioasă a zonei.2. Utilizarea parcelelor abandonate sau sub-utilizate din oraş. Există multe zone în oraş care acum nu au nici un uz (precum Parcul Feroviarilor), sau sunt sub-utilizate (multe din fabricile de pe platforma industrială a Clujului şi-au redus activitatea substanţial, dar ocupă parcele cu valoare imobiliară mare). Aceste zone ar trebui activate şi aduse în folosul comunităţii. Cel mai uşor mod de a face acest lucru este prin aplicarea unor taxe de „ne-utilizare” sau „sub-utilizare”. Dacă ai o dugheană de umflat anvelope pe o platformă industrială de câteva hectare, o să te gândeşti de câteva ori dacă o să ţi întreagă platformă când eşti taxat cum trebuie.3. Taxe de parcare mai mari. Un oraş precum New York-ul se descurcă foarte bine fără maşini. Putem şi noi. În oraşele mai dense, s-a arătat că spaţiul ocupat de o maşină este aproximativ egal cu spaţiul de locuit ocupat de o persoană. Cu toate acestea, taxele de parcare sunt mult mai mici decât chiriile plătite de oameni. La fel, business-urile din zonele cu densitate mare plătesc chirii mult mai mari decât plătesc „maşinile” pe spaţiul pe care îl ocupă. Cu cât spaţiul într-o anumită zonă este mai preţios pentru oamenii de acolo (de exemplu spaţiu de joacă pentru copii), cu atât ar trebui să fie taxele pe parcare mai mari.4. Înlesnirea tranzacţilor imobiliare. Cu cât este mai uşor pentru cineva să găsească o parcelă de teren, sau un apartament mai aproape de centru, cu atât se poate oraşul dezvolta mai sustenabil. În America, datele despre proprietarii de terenuri şi clădiri/locuinţe sunt publice. Încetul, încetul, ar trebui să ajungem şi noi la acest standard de transparenţă. Aşa cum Ministerul Finanţelor publică datele despre fiecare firmă din România, la fel ar trebui ca Oficiul de Cadastru să facă datele imobiliare publice în România.5. Întărirea centrului oraşului. Centrul vechi trebuie protejat aşa cum este. Trebuie însă „mărit”. Mă refer aici în primul rând la utilizarea mai amplă a spaţilor care acum rămân sub-utilizate – străzi lăturalnice, alei, curţi înterioare, spaţii între clădiri, beciuri, poduri, ş.a.m.d. Modul în care Piaţa Muzeului a fost activată este grăitor în acest sens. Înainte să fie pietonalizată, şi înaintea creări unui centru de atracţie acolo, rar mă aventuram prin zonă … acum trec pe acolo aproape de fiecare dată când mă aflu în centru. Momentan, locurile cele mai frecventate din centru sunt artere principale. Aşa cum arată însă imaginea de mai jos, aceste artere reprezintă numai o parte infimă a tututor locurilor ce aşteaptă să fie descoperite în centru. Ar fi interesant dacă ar apărea o hartă a tuturor beciurilor din centrul vechi, şi dacă podurile caselor vechi ar primi o folosinţă din nou (puţină lume mai ţine slănină şi cârnaţi acolo).