Tinerii de azi, vârstnicii fără pensie de mâine

 

 

Scăderea populaţiei şi implicit scăderea numărului de persoane care asigură prin contribuţiile lunare plata pensiilor ne duce cu paşi siguri spre falimentul sistemului actual de pensii, astfel că veniturile la bătrâneţe pentru toate persoanele până în 40 de ani sunt mai mult decât incerte.

Deşi situaţia este una cât se poate de gravă, nici cetăţenii nu au dat dovadă până a cum de mare interes în ceea ce priveşte subiectul şi cu atât mai puţin politicienii.

„Electoratul nu este informat de gravitatea problemei. Contribuţiile s-au dus, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă oamenii. Contribuţiile de acum plătesc pensiile de acum şi nu ajung. Fondul de rezervă este doar o iluzie”, a atras atenţia Radu Albu-Comănescu, asistent universitar la Facultatea de Studii Europene, în cadrul conferinţei „Reforma sistemului de pensii: o perspectivă ordoliberală”, organizată la începutul săptămânii de Fundaţia Konrad Adenauer, Institutul Ordoliberal şi Facultatea de Studii Europene.

„Schema pe care se bazează sistemul public de pensii este o datorie permanentă a cărei achitare depinde de nivelul taxelor şi de gradul lor de colectare. Statul nu garantează plata în termeni reali a sumelor colectate, ci pune accent pe dreptul la pensie. De asemenea, statul nu ţine cont de valoarea în timp a banilor”, sublinează Valentin Ionescu, preşedintele Institutului Ordoliberal.

Fiecare dintre guvernele care au venit la putere au încercat să găsească soluţii pe termen scurt, potrivit organizatorilor conferinţei. Astfel, în perioada post-decembristă, minusul dintre contribuţiile colectate la vremea respectivă şi sumele plătite pensionarilor a fost acoperit cu o parte din banii obţinuţi din privatizare, ca mai apoi, scăderea deficitului să fie susţinută printr-o diminuare a pensiilor. Cu toate acestea, în 2011, minusul din sistemul public de pensii din România a atins 14 miliarde de lei, adică aproximativ 3,5 milioane de euro. 

Cât am obţine dacă am economisii contribuţiile într-un fond?

Soluţia propusă de ordoliberali este înfiinţarea unui fond de acumulare în sistemul public, care treptat să înlocuiască schema actuală de pensii cu o schemă de capitalizare.

Cel care plăteşte la sistemul public de pensii astăzi nu dobândeşte niciun activ, ci doar o bunăstare virtuală care nu poate fi calculată. De aceea contribuabilul nu poate face o comparaţie între ceea ce plăteşte astăzi cu beneficiul încasat/ returnat în viitor la stat, deoarece nu dispune de propriul lui capital la care să facă actualizarea. De fapt contribuabilul pierde oportunitatea de a-şi fructifica banii la randamentele dorite în raport cu oportunităţile de piaţă, motivează ordoliberalii.

„Oamenii subestimează contribuţia la sistemul de pensii deoarece nu iau în considerare contribuţia angajatorului, salariul complet fiind format de fapt din salariul brut plus contribuţiile angajatorului”, adaugă Radu Comănescu.

El a făcut un calcul al sumelor pe care contribuabilii le-ar putea obţine dacă ar depune contribuţiile într-un fond de pensii cu capitalizare. Astfel, la un salariu brut de 180 de euro pe lună, la care contribuţiile lunare sunt de 50 de euro, cu o rată a dobânzii de 3%, contribuabilul ar cumula până la pensionare peste 34.000 de euro, iar la o rată de 6% soldul ar ajunge la 62.000 de euro.

Care e raportul angajaţi-pensionari în judeţ?

Pe plan local, la opt angajaţi din domeniul privat le corespund opt pensionari şi doi bugetari. În septembrie 2012, numărul mediu de pensionari din judeţ depăşea 180.000, situaţie nu tocmai fericită dacă facem o comparaţie cu cifra de 180.000 de angajaţi din domeniul privat şi cei 60.000 de angajaţi de stat. Judeţul nostru se află, totuşi, comparativ cu alte judeţe, într-o situaţie favorabilă, în două din trei judeţe ale ţării numărul pensionarilor depăşindu-l pe cel al angajaţilor. La „extrema nefastă” se regăsesc judeţele Giurgiu şi Teleorman, unde numărul de pensionari este de două ori mai mare decât cel al angajaţilor, potrivit unui clasament realizat de Evenimentul Zilei.

La polul opus, cu cei mai mulţi salariaţi raportat la numărul de pensionari, este municipiul Bucureşti, cu şase pensionari la zece angajaţi. Capitala este urmată de judeţele Ilfov, Timiş şi Constanţa, unde la zece salariaţi sunt şapte pensionari şi abia apoi de Cluj. Zonele din fruntea clasamentului sunt şi cele mai dezvoltate din punct de vedere economic.