Economie
Şi apa e tot o resursă epuizabilă! Cum stăm cu rezervele la nivel local?
Apa potabilă ar putea deveni mai preţioasă decât aurul în următorii ani din cauza reducerii resurselor. Problema e mult mai stringentă decât credem!
Potrivit organizaţiilor mondiale, odată cu triplarea populaţiei la nivel mondial, consumul resurselor de apă a crescut de nu mai puţin de 6 ori. În acelaşi timp, se preconizează că în următorii 15 ani, pământul va avea cu 50% mai mulţi locuitori, fapt care, alături de urbanizarea şi industrializarea accentuată a aşezărilor umane, va avea consecinţe grave asupra mediului şi asupra vieţii, ducând la situaţia în care cererea de apă va fi cu 40% mai mare decât oferta existentă pe planetă.
Clujul are acum patru surse de apă
Creşterea poluaţiei a determinat apelarea la mai multe surse de apă şi la nivel local. Astfel, dacă iniţial prima sursă de apă a Clujului a fost sursa subterană Floreşti, odată cu creşterea populaţiei, ea a ajuns să nu mai facă faţă, iar în 1976 a fost adoptată sursa lac de acumulare Gilău. Din cauza colmatării progresive a acestui lac cu mâl, în 2000 s-a trecut la lacul Someşul Cald, dar s-au demarat totodată studii pentru a putea trece în final pe Tarniţă.
„Când Compania de Apă Someş a devenit operator regional (în 2006) si a preluat în administrare 7 noi oraşe şi multe localităţi rurale din judeţele Cluj şi Sălaj, a devenit clar ca era nevoie de o nouă sursă de apă brută care să facă faţă atât populaţiei în creştere cât şi situaţiilor meteo nefavorabile. Astfel încât în 2010 a fost adoptată nouă sursă de bază de apă brută a sistemului zonal Cluj şi în viitor a judeţului Sălaj – lacul Tarniţa, care, spre deosebire de sursele precedente (care au rămas în continuare ca surse de rezervă), are o cantitate imensă de apă de bună calitate şi este mult mai puţin influenţatăa de fenomenele meteo. Prin urmare, în prezent avem, doar pentru sistemul zonal Cluj, patru surse alternative: Floreşti, Gilău, Someşul Cald, Tarniţa”, explică reprezentantul Companiei de Apă Someş.
Poluarea încă în limite normale în judeţ
Potrivit reprezentanţilor Companiei de Apă Someş, deşi sunt mai multe „filtre” de verificare a apei, nu au întâlnit nicio situaţie în care să se depăşească parametrii legali de calitate. „Apa brută provenită din sursă, înainte de a intra în staţia de tratare a se analizează de câteva ori pe zi. Apoi, în staţia de tratare, analiza apei după potabilizare (înainte de a fi distribuită) se face în fiecare oră, în timp ce, într-un la treilea filtru, apa potabilă din reţeaua de distribuţie se analizează zilnic. De exemplu în Cluj-Napoca avem 32 de puncte alese aleator din care prelevăm probe şi o analizăm. Niciodată nu am avut vreun caz de depăşire a vreunuia din parametrii legali de calitate – aliniaţi la nivelurile prevăzute de Directiva-cadru Europeană a Apei”, precizează Lucian Croitoru.
Depăşiri ale limitelor acceptate nu au fost identificate nici de reprezentanţii Companiei Arieş, ne asigură Diana Bănete.
Epurarea, o soluţie de reducere a poluării
Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este epurarea. Din fericire, regiunea are câteva staţii de epurare care au fost sau urmează a fi modernizate la standarde mondiale.
Până la aceasta dată au fost finalizate lucrările la staţiile de epurare Dej, Gherla, Huedin, în timp ce lucrările la staţia de la Zalău sunt realizate în proporţie de 66%, cea din Cluj-Napoca este programată pentru finalizare în august 2013, iar cele din Jibou, Cehu Silvaniei şi Şimleu Silvaniei care au început de cca o lună sunt programate pt finalizare în 2014.
Barajele, principal modalitate de conservare a resurselor.
Potivit, directorului de producţie al Hidroconstrucţia, Radu Damian, „barajele sunt în momentul de faţă, principal soluţie pentru conservarea resurselor, putând stoca importante cantităţi de apă”. Din păcate, însă, demararea de noi proiecte pare de-a dreptul imposibilă în condiţiile în care nu reuşim să finalizăm nici măcar construcţiile începute înainte de Revoluţie. „Noi ne ocupăm de două proiecte în momentul actual: Răstoliţa, unde ar trebui alocaţi încă 70-80 de milioane de lei pentru a putea fi pusă în funcţiune şi încă unul pe Valea Firizei. Anul acesta au fost alocate, până în prezent 5 milioane pentru Răstoliţa”, continuă Damian. Răstoriţa, a cărei proiect a fost „lălăit” din 1988 este o hidrocentrală situată pe afluentul cu acelaşi nume al râului Mureş, care va putea produce 35,5 MW având practice două grupuri – o centrală supraterană cu un baraj şi un lac de acumulare pe râul Răstoliţa. Proiectul început acum 24 de ani a înghiţit potrivit unor estimări peste 230 de milioane de euro.
Azi e Ziua Mondială a Apei!
Ziua Apei se sărbătorește anual în data de 22 martie, decizia instituirii acestei sărbători fiind luată în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. În România, această zi se sărbătoreşte din 1993, cu scopul aducerii în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor şi de a scoate în evidenţă îndatoririle şi responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă, dar şi a cetăţenilor de rând.
În fiecare an, sărbătorirea se face sub un slogan, anul acesta, motto-ul fiind „Water, water everywhere, only if we share”, tradus în română „Apă, apă pentru toţi, doar dacă o dăruim”.