“Salvarea” firmelor cu datorii, o ţeapă cu consecinţe grave !

Dificultăţile financiare întâmpinate de societăţile româneşti, datorate, în mare parte, crizei financiare au dus la apariţia “salvatorilor” – societăţi care preiau firmele cu datorii.

“Salvatorii” promit o procedură rapidă şi simplă efectuată prin Registrul Comerţului prin care asociaţii şi administratorii nu vor mai avea nicio legătură cu compania în dificultate, practic o modalitate de a se eschiva de la plata creditorilor.

Amploarea fenomenului este în creştere deoarece “la momentul actual incidentele de plăţi au o răspândire foarte mare, 1 din 2 companii confruntându-se cu probleme”, spune avocatul Ciprian Păun, specialist în drept comercial şi fiscal, lector univ. la UBB.

Cum se eludează legea? Foarte uşor!

Pe site-ul uneia dintre firmele care promit “salvarea companiilor cu datorii” este explicat procedeul: “Începând cu data de 23.06.2010 a intrat în vigoare Ordonanţa 54/2010 ce obligă Registrul Comerţului să transmită pe cale electronică către ANAF toate cesiunile făcute între terţi de îndată ce acestea sunt înregistrate în Registrul Comerţului. Astfel, o cesiune de părţi sociale în forma clasică (contract de cesiune de părţi sociale către terţi) vor avea nevoie de acceptul Fiscului, existând posibilitatea ca orice creditor să facă opoziţie în termen legal de 30 de zile, procedura de cesiune fiind în condiţiile ordonanţei mult îngreunate şi de lungă durată. Există la acest moment soluţia legală la ordonanţa 54/2010, astfel, alături de avocaţii noştri vom înregistra cesiunea fără riscul de opoziţie şi fără a fi comunicată de către ANAF, perfect legal prin majorarea capitalului social şi cooptarea de noi asociaţi, practic cesiunea va avea loc în două etape.”

Activitatea exactă a firmei nu a fost detaliată de către reprezentantul acesteia când a fost contactat de reporterul Monitorul, acesta eschivându-se întrebărilor . Explicaţia oferită la întrebarea referitoare la ce face compania pe care o reprezintă fiind că “ajută societăţile aflate într-o situaţie nasoală”. El a mai menţionat şi că în momentul de faţă poartă discuţii în vederea preluării cu o societate din Cluj.

Ce câştigă “salvatorii”?

Avocatul Ciprian Păun, specialist în drept comercial şi fiscal, a precizat pentru Monitorul că această modalitate de eludare a legii este o practică pe care o folosesc foarte multe persoane la nivel naţional.

“Cei care preiau firme cu datorii câştigă aproximativ 10-20% din datoriile firmei la semnarea contractului; apoi schimbă denumirea, sediul, asociaţii, administratorii etc. Ulterior, câştigul creşte dacă societatea are bunuri care pot fi vândute, ori chiar sume de recuperat, căci dibacii afacerişti se pricep şi la recuperarea de creanţe, iar odată cu preluarea societăţii preiau şi actele contabile. De cele mai multe ori, datoriile unor astfel de firme sunt faţă de Statul Român, dar şi faţă de alte societăţi comerciale – clienţii noştri. În ceea ce priveşte băncile, acestea sunt ceva mai protejate, căci au în contracte clauze prin care asociaţii nu au voie să înstrăineze firma (să cesioneze părţile sociale) ori chiar clauze prin care asociaţii sunt obligaţi în solidar cu societatea faţă de bancă”, au explicat pentru Monitorul reprezentanţii Patronatului Societăţilor de Recuperări Creanţe din România (PSRC).

Lupul paznic la oi

“Din punct de vedere juridic, cesiunea se poate realiza legal, însă, în cele mai multe dintre situaţii, aceasta este doar un pretext pentru a înşela vânzătorul. Am avut clienţi care s-au plâns că au cedat firma unor astfel de societăţi, acestea au comandat marfă pe numele societăţii, pentru ca ulterior să dispară cu marfa, nelăsând în urma lor date după care să poată fi identificaţi”, a declarat pentru Monitorul Natalia Berindean, avocat specializat în dreptul comerţului.

Ce riscuri există?

Riscurile unei astfel de proceduri îi privesc atât pe asociaţii şi administratorii societăţilor în dificultate, cât şi pe persoanele care se ocupă de preluarea de firme cu datorii.

În ceea ce îi priveşte pe asociaţii şi administratorii firmei cu datorii, avocatul Cirpian Păun identifică mai multe situaţii. “Dacă societatea intră în insolvenţă sau dacă se constată la un control al ANAF că administratorii sau asociaţii au realizat această cesiune cu un scop ilicit, adică pentru a scăpa de orice fel de răspundere, actul acela poate fi anulat în instanţa de judecată, părţile fiind puse în situaţia anteriară încheierii lui. Mai mult, cesiunea părţilor sociale şi schimabarea administratorilor nu şterge cu buretele operaţiuni ilicite sau alte operaţiuni ilegale săvârşite de asociaţi şi administratori. În cadrul procedurii de insolvenţă, administratorul judiciar poate să angajeze răspunderea în solidar a administratorilor alături de cei care erau administratori la momentul declanşării insolvenţei”, a explicat avocatul Ciprian Păun.

Nici “specialiştii” în preluarea de companii cu datorii nu sunt scutiţi de repercusiuni, “potrivit legii 51/1995, orice persoană fizică sau juridică care exercită consultanţă juridică în afară de formele de exercitare a profesiei de avocat sau de consilier juridic în cadrul respectivei societăţi comerciale poate să se facă vinovat de exercitare fără drept a profesiei, infracţiune care se pedepseşte chiar penal; iar dacă se observă că operaţiunile au un caracter de continuitate putem să spunem că ele intră în sfera penalului la complicitate la infracţiuni”, a precizat specialistul în drept comercial.

Concluzia: “Ţepe pe faţă!”

Patronatul Societăţilor de Recuperare Credite din România a făcut o solicitare publică autorităţilor statului de a verifica activitatea tuturor celor care se ocupă de preluarea celor cu datorii. Reprezentanţii PSRC declară că “astfel de activităţi de preluare a firmelor cu datorii, chiar dacă se efectuează prin acte legale, se încadrează în categoria infracţiunilor de spălare de bani, atunci când cesiunile de părti sociale sunt fictive şi efectuate cu scopul de a prejudicia interesele creditorilor şi sunt pur şi simplu ţepe pe faţă.”

Asocierea dintre firmele care preiau societăţi cu datorii şi cele de recuperare creanţe, duce, prin acţiunile de preluare a firmelor cu datorii la prejudicierea gravă a imaginii şi rezultatele societăţilor de recuperări creanţe din România, mai spun reprezentanţii Patronatului.

Ce-i de făcut?

Problema trebuie “înăbuşită din faşă”, mai spune avocatul Ciprian Păun, care le recomandă clujenilor ca atunci când observă că o societate nu poate să-şi plătească datoriile şi au trecut mai mult de 30 de zile de la scadenţă să înceapă procedura de insolvenţă.

Cât despre Registrul Comerţului, reprezentanţii instituţiei au declarat pentru Monitorul că atribuţiile lor se referă strict la a verifica legalitatea actelor, iar dacă acestea îndeplinesc toate cerinţele legale, nu pot face nimic.