Brandul – un activ ignorat

Peste 600.000 de mărci comunitare au ocazia să se extindă pe piaţa românească, dar numai 10% dintre firmele clujene şi-au protejat propriile mărci.

Doar 10% dintre companiile clujene şi-au înregistrat denumirea, forma produsele sau ambalajele la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) ignorând riscurile majore la care se supun.

Concurenţa tot mai strânsă generată de criza economică precum şi intrarea României în Uniunea Europeană, prilej pentru peste 600.000 de mărci comunitare de a se extinde pe teritoriul României, sunt doar două dintre motivele pentru care agenţii economici trebuie să-şi protejeze marca şi serviciile.

“Orice persoana juridică ar trebui să-şi înregistreze denumiri, sloganuri, sigle care le definesc produsele sau serviciile lor, pentru a le proteja”, a precizat pentru monitorul Cornel Ciupan, consilier OSIM.

Reticenţă dusă la extrem – falimentul

“Companiile au încă senzaţia că le iei ceva prin serviciile de consultanţă în înregistrarea mărcilor, nu că le oferi, ne lovim de reticenţa oamenilor, dusă până în momentul în care întâmpină probleme. Spre exemplu o firmă din Târgul Neamţ, care producea porţi şi garduri din fier forjat, a ajuns în pragul falimentului după ce câţiva dintre angajaţi au început să producă aceleaşi modele independent de companie. Spre deosebire de noi, străinii au o cultură a proprietăţii industriale, ei ştiu că orice afacere trebuie protejată, că înainte de a lansa pe piaţă un model de scaun trebuie să-l înregistrezi”, a precizat pentru monitorul Mihai Pantelimon, avocat european de marcă şi desen, consilier Imagistica.

Indiferenţa reprezentanţilor societăţilor comerciale este confirmată şi de preşedintele Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, Augustin Feneşan. “Am luat legătura cu o firmă care are ca domeniu de activitate consultanţa în înregistrarea mărcilor la OSIM şi am organizat chiar trei, patru întâlniri pentru a prezenta mediului de afaceri avantajele, însă nu am înregistrat efectul scontat, numărul celor care şi-au înregistrat marca în urma acestui demers fiind foarte mic. Companiile nu conştientizează riscurile”, spune Feneşan.

Ce este brand-ul?

“Un produs este creat într-o fabrică; un brand este cumpărat de către consumatori. Un produs poate fi copiat de competitori; un brand este unic. Un produs poate să se învechească rapid; un brand de succes nu are vârstă.” Aşa defineşte “brandul” Stephen King, de la compania WPP, Londra.

Cu alte cuvinte, brandul reprezintă identitatea unei companii. El este o garanţie a faptului că produsele au aceeaşi calitate cu care consumatorii au fost obişnuiţi şi aceleaşi proprietăţi de satisfacere a nevoilor. Brandul reprezintă personalitatea companiei, valorile şi intreaga reputaţie puse sub un singur nume sau simbol.

Ce presupune înregistrarea?

Pot fi înregistrate ca mărci: cuvinte (inclusiv nume de persoane), desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale (forma produsului sau a ambalajului), combinaţii de culori precum şi orice combinaţii a acestor semne.

Certificatul de înregistrare echivalează cu un titlu de proprietate. Prin urmare, titularul acestuia devine proprietarul absolut al mărcii/denumirii înregistrate – care devine parte din patrimoniul societăţii – şi este îndreptăţit să interzică terţilor utilizarea pe piaţă a unei mărci identice sau similare, care ar putea genera confuzie in rândul clientilor, furnizorilor, autorităţilor sau instituţiilor financiare.

După înregistrare, marca devine element activ care se poate comercializa. Drepturile asupra marcii pot fi transmise pe toata perioada de protectie a marcii prin cesiune sau prin licenţă.

Înregistrarea unei marci se poate face în trei moduri: la nivel naţional, internaţional sau comunitar. În toate situaţiile, procedura durează aproximativ 9 -12 luni de la data depunerii cererii şi documentaţiei de înregistrare.

Marca naţională produce efecte numai la nivelul statului în care a fost înregistrată. De obicei, costurile de înregistrare pentru o marca naţionala “uzuală” variază între 1.500 – 3.500 lei iar costurile cresc în funcţie de complexitate şi domeniile de activitate supuse protecţiei. Costul fiind, de altfel unul, dintre motivele invocate de companii atunci când refuză să-şi înregistreze marca, potrivit declaraţiilor preşedintelui APM Cluj, Augustin Feneşan.

În România, OSIM este instituţia de specialitate a administraţiei publice centrale care are autoritate unică pe teritoriul României în domeniul protecţiei proprietăţii industriale.

Marca comunitară beneficiază de protecţie pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi conferă beneficiarului dreptul comercializării produsului respectiv în toate ţările UE. Riscul înregistrării unei astfel de mărci constă în însăşi caracterul ei unitar – în cazul în care o singură ţară membră UE se opune înregistrării ei, înregistrarea este refuzată, iar solicitantului îi rămâne doar posibilitatea obţinerii protecţiei la nivel national.

Nu doar înregistrare, ci şi monitorizare

Înregistrarea nu e tot ce companiile trebuie să facă pentru a se proteja. Conform legii 66/2010, începând cu luna mai 2010 O.S.I.M. nu mai examinează mărcile din punct de vedere al motivelor relative, respectiv identitatea sau similaritatea cu o marcă deja înregistrată.

“OSIM examinează numai motivele absolute de refuz, dar părţile interesate au dreptul de a face opoziţii privind identitatea sau similaritatea cu alte mărci înregistrate. Cu alte cuvinte trebuie să-ti păzeşti marca,” a declarat pentru monitorul, Cornel Ciupan, consilier OSIM.

Prin urmare, firmele trebuie să întreţină o activitate de monitorizare sau să încheie un contract cu o firmă care să ofere astfel de servicii, în schimbul unui tarif de 10-15 euro lunar. Monitorizarea constă în consultarea mărcilor noi depuse spre înregistrare. “Se pot face opoziţii scrise la OSIM, dacă se consideră că marca nouă aduce atingere dreptului la marca anterior dobândită. Opozantul trebuie sa faca dovada utilizării efective  a mărcii pe parcursul unei perioade de 5 ani”, a mai Cornel Ciupan.

Specialiştii no. 1 în contrafacere

După ce au transformat Nike în “Make”, Adidas în “Abibas” şi chiar Murfatlar România în “Murfatlar Roumania”, chinezii nu mai copiază doar numele brandurilor, ci magazine întregi. După ce au replicat un Apple Store, a venit rândul unui magazin IKEA să fie copiat raft cu raft.

Întrebat dacă acest lucru ar putea să se întâmple la noi în ţară, reprezentantul OSIM a lăsat să se înţeleagă că totul depinde de atenţia companiilor şi implicit de înregistrarea drepturilor de proprietate. ”Nu, o firmă precum IKEA are consilieri/avocaţi plătiţi, care au grijă de drepturile lor de proprietate”, este răspunsul primit de monitorul.