Noul Cod Civil – un cod al afacerilor

Schimbările sunt date de noua concepţie a Codului Civil de integrare a raporturilor juridice comerciale şi de afaceri în corpul legii civile. Practic, prin intrarea în vigoare a noului cod, codul comercial se abrogă.

Ar fi nevoie de cursuri

Legea, care cuprinde peste 2.700 de articole, sporeşte complexitatea raporturilor juridice. În plus, noul Cod de Procedură Civilă care ar fi trebuit sa simplifice problemele întâmpinate în practică, se lasă încă aşteptat.

„Ar trebui organizate cursuri pentru mediul de afaceri. Trecem la o nouă etapă de evoluţie juridică, iar mediul de afaceri trebuie să fie pregătit”, spune Ciprian Păun, specialist în drept comercial şi fiscal, lector univ. la UBB. Modificările aduse de noul cod sunt percepute ca fiind pozitive, per ansamblu, de avocat. „Noul cod civil dă o coerenţă suplimentară adecvată timpului în care trăim”, adaugă Ciprian Păun.

Cui i se aplică prevederile?

Noul Cod Civil nu se mai aplică doar simplilor particulari. Obligaţiile profesioniştilor, atât cele care rezultă din relaţiile dintre ei cât şi cele care rezultă din relaţiile dintre ei şi simpli particulari sunt reglementate direct de Codul civil.

Codul Civil arată că este profesionist cel ce exploatează o întreprindere, exploatarea întreprinderii fiind exerciţiul sistematic al oricărui tip de afacere sau activitate, cu sau fără scopul de a produce profit. „Prin volum şi valoare a contractelor (şi a celorlalte surse generatoare), este evident că majoritatea covârşitoare a raporturilor juridice guvernate de Noul Cod Civil vor fi raporturile juridice în care cel puţin una dintre părţi este un profesionist. Aşadar, nu o să va surprindă când voi spune că acest nou cod civil va fi un cod al profesioniştilor, adică un cod al afacerilor”, declară avocatul Gheorghe Piperea.

Ce se schimbă?

Modificările sunt atât de numeroase încât o prezentare exhaustivă este imposibilă. Vom prezenta astfel o selecţie a prevederilor cu influenţă directă asupra mediului de afaceri.

O primă noutate constă în abandonarea ideii unicităţii patrimoniului şi a concursului egalitar între creditori. Astfel, se instituie o segmentare a patrimoniului în două sau mai multe mase patrimoniale distincte; creditorii aferenţi fiecăreia dintre aceste mase distincte nu se mai interferează, adică nu mai intra în concurs egalitar la urmărirea bunurilor din patrimoniul debitorului.

O altă modificare permite şi aşa-numitele contracte pre-nupţiale sau contracte, prin care cei doi (viitori) soţi îşi reglementează titularitatea asupra bunurilor care vor fi dobândite în timpul căsătoriei. În acest fel, persoanele aflate în divorţ care au afaceri sau exercită o profesie reglementată şi care ţin dependenţi de această afacere sau profesie un mare număr de persoane, nu mai sunt forţati să amestece chestiunile de afaceri cu cele personale şi nu mai sunt un pericol pentru acţionarii lor prin simplul fapt că divorţează.