INTERVIU - Jocurile care ucid copilăria

Jocurile de noroc sunt la fel de periculoase ca şi drogurile. Cel mai îngrijorător este faptul că din ce în ce mai mulţi copii devin dependenţi de acest gen de distracţie.

Atunci când jocurile de noroc sau cele online ajung să-ţi acapareze viaţa şi te fac să devii dependent de ele mai ai doar o singură scăpare: să urmezi o terapie care poate dura şi câţiva ani de zile. Jocurile practicate în exces distrug copilării, familii şi pot duce până la falimentarea celui care joacă. Cel mai grav este faptul că mulţi dintre adolescenţi devin dependenţi de jocuri încă de la vârste foarte fragede.

Reporter: Ce înseamnă ca un copil să fie dependent de jocuri şi cum se manifestă această dependenţă?

Dr. Viorel Lupu: Jocul patologic de noroc face parte din categoria “tulburărilor controlului impulsului”. Principala caracteristică a acestei categorii este incapacitatea de a rezista unui impuls sau tentaţii de a efectua un act care este dăunător persoanei respective sau altora. Individul simte o senzaţie crescândă de tensiune sau de excitaţie înainte de a comite actul, şi apoi experimentează plăcere, gratificaţie sau uşurare în timpul comiterii actului. După act poate exista sau nu regret, auto-reproş sau culpă. Jocul patologic de noroc este caracterizat printr-un discontrol impulsiv asociat cu compulsivitate, manifestat prin recurgerea la comportamentul de joc care duce la dezadaptare în viaţa personală, familială, şcolară şi/sau profesională. Debutul acestei afecţiuni este în adolescenţă.

Dependenţa circumscrie modificări comportamentale, cum ar fi nevoia de creştere a mizei jocului de noroc pentru satisfacerea căutării de senzaţii, rezistenţă asociată cu iritabilitate şi anxietate, preocupare faţă de joc şi sustragerea faţă de probleme prin jocul de noroc .

Rep: Care este portretul unui copil dependent de jocuri şi la ce semne trebuie să fie atenţi părinţii?

V.L.: Pentru sesizarea timpurie a problemelor legate de jocurile de noroc, părinţii şi cadrele didactice pot fi atente la următoarele semne care ar putea duce cu gândul la evoluţia unei patologii specifice: alocarea unui timp însemnat activităţii de joc sau reflectarea îndelungată la acesta; absenteism şcolar şi performanţe şcolare scăzute din cauza jocului; alocarea tot mai frecventă a unor sume din ce în ce mai mari de bani pentru a obţine excitaţia produsă de joc; schimbarea dispoziţiei şi apariţia stresului atunci când nu pot juca regulat sau când încearcă să limiteze sau să stopeze jocul; promisiunile de încetare sau de reducere a frecvenţei jocului nu pot fi îndeplinite; minciuni sau secretomanie legate de activităţile de joc; pierderea resurselor financiare şi imposibilitatea de a-şi acoperi cheltuielile legate de joc.

Alte semne la care pot fi atenţi părinţii la copiii lor sunt: împrumutarea sau solicitarea de bani de la membrii familiei sau prieteni pentru a juca în continuare; continuarea jocului cu scopul de a recupera banii pierduţi şi convingerea că se vor putea opri din practicarea jocurilor atunci când vor putea recupera toate pierderile; jocul este o modalitate de a scăpa sau de a uita de propriile probleme; jucătorii se laudă cu câştigurile mari şi vorbesc constant despre experienţele lor anterioare de joc; jucătorii sunt nerăbdători să pună în joc sume mari de bani; dispoziţie variabilă, de la o extremă la alta, din “culmea fericirii” până la depresie profundă.

Rep: Care este tendinţa în jocuri la ora actuală şi care sunt cele mai periculoase?

V.L.: Tendinţa nouă este de a se muta jocurile din cazinouri în cele online, unde controlul e şi mai mic.

Rep: Cum influenţează jocurile creierul unui copil care este dependent?

V.L.: Se activează unele zone din creier, care se activează şi în cazul consumului de droguri periculoase ca heroina sau cocaina.

Rep: Cât este indicat ca un copil să se joace zilnic pentru a nu se crea dependenţă?

V.L.: Maximum o oră şi jumătate.

Rep: Dependenţa de jocuri îl face pe copil să fie mai închis, să nu mai dorească să socializeze cu cei din jur? 

V.L.: Da, jocul patologic duce la înstrăinare şi izolare cu interes doar pentru joc şi cu neglijarea celorlalte aspecte ale vieţii: şcoală, familie, prieteni.

Rep: Care este media de vârstă a copiilor care devin dependenţi de jocuri?

V.L.: Studiile făcute împreună cu psiholog drd. Ramona Lupu au indicat faptul că există jucători patologici şi la 11 ani. Dar media aparţine adolescenţei, şi anume de 14 ani. Aproape 25% dintre adolescenţi joacă la risc, iar 4% sunt jucători patologici care au nevoie de terapie.

Rep: Putem spune că o parte din vină o au şi părinţii copiilor care au devenit dependeţi de jocuri?

V.L.: Determinismul jocului patologic este complex intervenind factori genetici, personali, familiali şi sociali. Desigur că şi elementele sugerate de dumneavoastră pot juca un rol în apariţia şi menţinerea jocului patologic.

Rep: Ce tipuri de terapii trebuie să urmeze un copil dependent de jocuri şi în cât timp se poate el vindeca?

V.L.: Terapia este complexă: medicaţie şi psihoterapie cognitiv-comportamentală cu durată de luni şi chiar ani. Se poate face iniţial în spital apoi în ambulator.

Rep: Cam câţi copii vin în medie, pe an, la clinica din Cluj-Napoca pentru a se trata de dependenţa de jocuri?

V.L.: În ultima vreme vin destul de des, în jur de 25-30/an.

Rep: Cum poate fi prevenită dependenţa de jocuri şi ce acţiuni sunt organizate în acest sens?

V.L.: Profilaxia primară e esenţială. Împreună cu psiholog drd. Ramona Lupu am făcut acţiuni în acest sens la copiii de 12-13 ani prin utilizarea unui soft pe calculator pus la punct de specialiştii canadieni care-i învaţă pe copii diferenţa dintre un joc de noroc, care este pe bani, şi cel de îndemânare.

Rep: Cu ce alte afecţiuni mai vin copiii la clinica de Psihiatrie Pediatrică Cluj-Napoca?

V.L.: ADHD, tulburări autiste, tulburări de învăţare, tulburări anxioase, depresie etc.