Fluorul din apă şi pasta de dinţi, otravă pentru organism? Cât de bună este apa potabilă din Cluj?

Fluorul din apă, din pasta de dinţi şi din ceaiurile procesate este un subiect foarte controversat despre care se vorbeşte şi se fac cercetări de mulţi ani. Până când au apărut studii care să combată beneficiile fluorului, toată lumea era de acord că acesta este bun pentru sănătatea dinţilor, fiind recomandat mai ales pentru copii.

Cel mai recent studiu despre fluor, publicat în prestigiosul jurnal medical “The Lancet”, arată că acesta a fost clasificat ca neurotoxină şi a fost inclus în aceeaşi categorie cu arsenicul, plumbul şi mercurul.

Potrivit studiului, o analiză sistematică a identificat cinci chimicale industriale ca neurotoxine care provoacă daune neuronale: plumbul, metil-mercurul, bifenil policlorinat (PCB), arsenicul şi toluenul.

Analiza menţionează încă şase substanţe identificate ca neurotoxine: manganul, fluorul,  clorpirifos, diclor-difenil-tricloretanul (DDT), Tetracloretilena şi difenilii polibromuraţi eteri (PBDE). Autorii studiului atrag atenţia că multe alte neurotoxine sunt încă nediscoperite şi neclasificate.

Studiul, citat de csid.ro, menţionează că dizabilităţile neuronale, printre care deficitul de atenţie, hiperactivitatea, dislexia şi alte afecţiuni cognitive afectează milioane de copii la nivel mondial în ceea ce ei numesc o nouă pandemie a neurotoxicităţii.

Fluorul, periculos doar dacă este în cantităţi mari?

Deşi studiul publicat în “The Lancet” arată că fluorul provoacă daune neuronale, medicii clujeni spun că această substanţă este periculoasă doar când ajunge în organism în cantităţi mari. “Despre fluor se ştie că protejează smalţul dinţilor şi este recomandat pentru copiii cu vârsta cuprinsă între şase luni şi 14 ani. Tabletele Zymafluor sunt prescrise copiilor în acest sens. Dacă este folosit în doze normale nu face rău organismului”, explică medicul de familie Ion Mureşan.

Cu toate acestea, părinţii se tem de pastele de dinţi care conţin fluor şi au început să le înlocuiască cu unele organice care nu conţin fluor.

Fluorul apare şi în apa potabilă

În America de Nord, fluorul este folosit pentru tratarea apei potabile, dar în Europa este interzis în majoritatea statelor. În Cluj, în privinţa apei potabile populaţia poate să fie liniştită. Apa de la robinet nu este tratată cu fluor. De fapt, apa potabilă din Cluj este foarte rar tratată pentru că provine din Tarniţa. “Substanţele folosite de noi la Cluj sunt sulfatul de aluminiu şi polielectrolitul care sunt agenţi de coagulare folosiţi atunci când turbiditatea (tulburarea) apei brute (din sursa de apă) folosite pentru potabilizare este mai mare de 10-15 unităţi NTU (Nephelometric Turbidity Unit). În cazul nostru, luându-se apa brută din lacul Tarniţa, practic nu avem turbiditate a apei brute şi în consecinţă folosim extrem de rar cele două substanţe. Limita legală pentru turbiditate este mai mică sau egală cu 5 NTU. De exemplu, buletinul curent de calitate a apei dă o valoare de 0,59 NTU ceea ce nu face necesară folosirea acestor substanţe. Clorul gazos este substanţa folosită pentru potabilizarea apei la staţia de tratare Gilău, iar împreună cu hipocloritul sunt folosite în mediul rural unde există surse locale de apă sau staţii de re-clorinare (necesare acolo unde distanţa dintre utilizatori şi locul unde se potabilizeaza apa este mare)”, a declarat Lucian Croitoru, purtătorul de cuvânt al Companiei de Apă Someş Cluj.

Studiile arată că fluorura de sodiu din apa potabilă a fost asociată cu diferite tipuri de cancer. Aceasta este diferită de florura de calciu care se găseşte în stare naturală în concentraţie scăzută în apa de băut şi în ceai.