De ce sunt unii angajaţi ineficienţi?

Ca şi alte probleme care îi afectează sănătatea psihică a individului, stresul este greu de înţeles sau înţeles greşit. Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă susţine că riscurile psihosociale și stresul pot fi gestionate în aceeași măsură ca orice alt risc pentru sănătatea și securitatea în muncă.

Idei greu de găsit

Psihologul clujean Raluca Anton susţine că stresul la locul de muncă îi afectează individului tot procesul decizional, ideile creative fiind greu de găsit.

„În primul rând cred că cel mai important aspect când vine vorba de stres şi muncă este faptul că nu ne mai putem concentra la fel de bine. În primul rând îmi perturbă momentul în care trebuie să luăm decizii. Nu luăm decizii la fel de acurate, de rapid ca atunci când suntem mai relaxaţi. Deci cred că acesta este primul impact, mai ales când vine vorba de un nivel ridicat de anxietate, de frică la locul de muncă. Cu siguranţă tot procesul decizional este afectat. În mod normal tot timpul când suntem stresaţi ne este greu să gândim creativ. La fel se întâmplă şi cu locul de muncă. Cu cât este un angajat mai stresat cu atât e mai greu să se gândească soluţii”, a declarat psihologul Raluca Anton.

Sportul, o soluţie sigură!

O specialistă a psihologiei muncii contactată de Monitorul de Cluj susţine că o metodă eficientă de combatere a stresului într-o companie este sportul sub diversele lui forme.

„Ca metode de a face faţă stresului pot exista metode pe care angajatul să le aplice în organizaţie sau să le aplice în afara organizaţiei. De exemplu pot să aplic tehnici de relaxare: cinci minute să mă deconectez şi să mă gândesc la ceva ce-mi face plăcere în organizaţie sau pot să practic tehnicile acestea de mindfulness sau yoga în afara organizaţiei. Sau de exemplu pot să fac sport sau activitate fizică”, a spus lectorul universitar Claudia Rus, de la Departamentul de Psihologie din cadrul UBB Cluj.

În cazul în care angajaţii sunt stresaţi de superiori, susţine specialista, angajatul trebuie să ia iniţiativa şi să discute cu persoanele responsabile care i-ar putea defini mai clar rolul în organizaţie, astfel încât stresul să fie diminuat.

„Spre exemplu, dacă eu sunt stresată de şeful meu practic pot să am eu iniţiativa şi să-mi negociez rolul sau ce am de făcut în organizaţie sau organizaţia este cea care poate să ia iniţiativă. De exemplu cineva să discute cu managerul meu, şi mă refer la acel cineva persoanele care se ocupă de gestionarea stresului în companie. Angajatul nu-şi poate de cele mai multe ori rezolva unilateral problema pentru că s-ar putea să nu fie problema de stres legată de el, cât mai de grabă de şef sau manager. Uneori n-am cum să îmi schimb managerul cât mai de grabă pot să-mi schimb percepţia mea faţă de manager, respectiv organizaţia să intervină prin programele pe care le are de resurse umane. Eu ca angajat poate ştiu cum anume să comunic, dar nu ştie managerul meu”, a spus Claudia Rus.

Noua modă a şefilor din multinaţionale

Psihologul Raluca Anton a observat un nou trend în rândul celor pe care îi consiliează. Deşi au ajuns în poziţii cheie în firmele multinaţionale, având salarii mari, foarte mulţi îşi doresc să lucreze în firme micuţe.

„Când deja lucrurile se complică foarte tare apare anxietatea, apar atacurile de panică. Noi avem oameni cu care lucrăm din diverse organizaţii care le este foarte greu să tolereze ce se întâmplă acolo. Avem chiar clienţi care doresc să-şi schimbe locul de muncă, dar este desigur o soluţie pe termen scurt. E vorba în principal de firme multinaţionale. Sunt mulţi clienţi, culmea, care lucrează în multinaţionale şi îşi doresc să lucreze în firme mai mici tocmai pentru că li se pare mai relaxant şi n-ar fi atât de mare presiunea. Vorbim de oameni care în marea majoritate a cazurilor au experienţă în câmpul muncii de până în cinci ani şi sunt în poziţii de top”, a precizat Raluca Anton.

Condiţii ce duc la apariţia stresului

Printre condițiile de lucru care determină riscuri psihosociale se numără: volum mare de muncă, cerințe contradictorii, nedefinirea clară a sarcinilor de serviciu, schimbări organizatorice gestionate necorespunzător, comunicare ineficientă, lipsa sprijinului oferit de colegi, hărţuire sexuală şi psihologică, violenţă.