Sănătate
INTERVIU - Conf. dr. Nadim Al Hajjar: 80% din cazurile tratate sunt boli tumorale, multe în stadiu avansat
Conf. dr. Nadim Al Hajjar de la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie prof. dr. Octavian Fodor Cluj-Napoca este unul dintre cei mai apreciați chirurgi din zonă. Aproape 80% dintre cazurile pe care le operează într-un an sunt cancere. Este un semnal de alarmă pentru noi toți, de aceea specialistul ne atrage atenția că trebuie să facem controale periodice chiar dacă nu ne doare nimic și să fim atenți la stilul de viață.
Care sunt cele mai frecvente boli pe care le operați?
Majoritatea cazurilor care ni se adresează nouă sunt legate de patologia digestivă: bolile benigne, nontumorale și patologia malignă. Avem foarte multe boli tumorale, cancere digestive și fie că e vorba de cancer de stomac, ficat, pancreas, colon, adresabilitatea este foarte mare la institutul nostru tocmai pentru că suntem specializați în asemenea patologie.
Foarte multe boli se diagnostichează la noi, apoi pacienții sunt îndrumați pentru tratamentul chirurgical, care constituie axul principal al tratamentului bolii canceroase, cu respectarea protocoalelor în vigoare.
În ce stadiu sunt bolile oncologice care ajung la dumneavoastră?
Foarte multe boli tumorale sunt diagnosticate numai atunci când devin simptomatice și atunci se presupune că au stadiu evolutiv avansat. Tratamentul chirurgical depinde foarte mult de stadiul când s-a prezentat bolnavul la medic. Dacă este diagnosticat într-un stadiu favorabil intervenției chirurgicale sau intervenției optimale pentru că tratamentul se împarte în două categorii: tratament chirurgical optimal, adică bolnavul se consideră liber de boală, urmând să efectueze tratamentul oncologic dacă este cazul și intervențiile paleative, adică noi nu mai putem trata bolnavul optimal, dar putem să facem ceva pentru a-i îmbunătăți condițiile de viață, să aibă un confort acceptabil pentru o viață decentă.
Ce ar trebui să facem noi ca pacienți pentru ca bolile să fie depistate într-un stadiu de început?
În primul rând, ar trebui dezvoltată medicina preventivă. Oamenii care prezintă risc ereditar de a dezvolta cancer au risc mai crescut pentru a dezvolta boala. Ei trebuie să știe ce au de făcut. Pe de altă parte, oamenii trebuie învățați să se adreseze mai repede medicilor de familie și la rândul lui medicul de familie trebuie să interpreteze corect și să nu ignore absolut nici un fel de simptom și să nu dea bolnavilor tratament simpomatic care să mascheze o boală că atunci poate să scape un diagnostic care poate fi mult mai favorabil la prezentarea pacientului la consultație decât să îl diagnosticheze mult mai târziu.
Bolnavii trebuie învățați să aibă mult mai multă grijă de ei, în primul rând în modul de viață, cum îți organizezi viața și să nu ignori simptome spunând că poate fi o chestie simplă.
Câte intervenții chirurgicale aveți într-un an?
În jur de 700 și 80% din patologia pe care o tratez este malignă.
Cum este aparatura pe care lucrați acum? Este exact ce aveți nevoie?
Avem aparatura necesară care ne permite să facem chirurgie minim invazivă, majoră cu electrochirurgie. Avem și chirurgie laparoscopică prin care tratăm boli maligne. Din punct de vedere tehnic nu ne putem plânge pentru că avem necesarul dorit. Toate aceste tehnici moderne ne ușurează foarte mult munca și ne scutesc de momente dificile când pacientul poate pierde un volum sanguin important care poate să aibă un impact asupra evoluției sale postoperatorii.
Ce sfat aveți pentru tinerii care vor să devină chirurgi?
Ca să devii chirurg trebuie să ai pasiune pentru profesia de medic și chirurg. Trebuie să știi să te sacrifici, să știi să dăruiești. Dacă realizezi că toată viața ai de învățat și că întotdeauna se găsește cineva mai bun ca tine și că nu trebuie să ai orgolii în dauna pacientului tău, să știi cum să comporți în fața unor situații dificile, atunci poți să te angajezi pe acest drum. Dacă nu, poți să ai neplăceri.
Ce vă place mai mult, munca la catedră sau cea cu pacienții?
Este greu să faci asemenea comparații. Trebuie ca în primul rând să îți placă munca cu pacienții pentru că sunt medic de profesie, iar pacienții trebuie să aibă prioritate în activitatea mea medicală. Pe de altă parte sunt conferențiar universitar și pe primul loc sunt studenții din acest punct de vedere. La catedră este importantă munca în echipă și dacă știi să muncești în echipă îți face plăcere când vezi că împreună cu colegii ai rezultate mai bune decât individual.