Intervenţioniştii de la Institutul Inimii salvează vieţi contracronometru

Cardiologia intervenţională este o ramură mai puţin cunoscută în medicină, care însă salvează vieţi contracronometru. În România, aproximativ 150.000 de persoane mor anual din cauza bolilor cardiovasculare, potrivit statisticilor, reprezentand circa 60% din decesele inregistrate.

Sorin Literat, medic primar şi intervenţionist cardiolog la Institutul Inimii Niculae Stăncioiu din Cluj-Napoca, explică in ce constă noutatea acestei ramuri din cardiologie şi motivul pentru care poate fi mai eficientă decât cea clasică chirurgicală.

Ce este cardiologia intervenţională ?

Cardiologia interevenţionlă este o ramură relativ nouă. S-a început iniţial pe vasele periferice. Este o modalitate de a rezolva mecanic nişte probleme, printr-o procedură minim invazivă, deci nu prin tăietură, ca şi în cazul intervenţiilor chirurgicale, fără necesitatea unei incizii. Asta sigur, prezintă o serie de avantaje, adică o perioadă mult mai mică de spitalizare, un confort mult mai mare pentru bolnav şi cel puţin teoretic o rată mai mică de complicaţii faţă de chirurgia clasică. Mă refer la stent şi la alte proceduri, se pun valve cardiace, de exemplu o serie de lucruri care deja se pot face, s-a avansat destul de mult din 1980 până acum.

Unde sunt în ţară astfel de programe şi centre?

Centrele mari sunt la Bucureşti, Târgu Mureşi, Iaşi,Timişoara şi Cluj, aşa cum am spus. Dar în ultima perioadă au apărut şi câteva centre mai mici, cum am spus, care au o experineţă mai puţină precum Baia-Mare sau Constanţa şi Suceava.

De când există la Cluj un program de medicină intervenţională?

Dezvoltarea acestui domeniu de medicină interventională si formarea specialiştilor în tot mai multe centre din ţară permit tratarea unor afectiuni cardiovasculare, precum infarctul. În Cluj Napoca, un centru de cardiologie intervenţională există încă din 2000.

Care sunt costurile?

Aceasta este o problemă, cea a costurilor, care sunt foarte mari. Este vorba de costurile cu materialele. Producătorii sunt puţini pe piaţă, au un monopol, dar peste tot în lume este această situaţie. De multe ori chirurgia cardiacă clasică poate fi mai ieftină.

Pacienţii pot opta pentru una din cele două modalităţi?

Există nişte ghiduri, există posibilitatea prin care de exemplu, prin cardiologia intervenţională să nu poţi rezolva în totalitate lucrurile care s-ar putea rezolva în totalitate prin chirurgia clasică. Pacientului i se spun avantajele fiecărei metode şi dezanatajele şi sigur, fiind vorba despre viaţa lui, pacientul are voie şi poate să aleagă în cunoştinţă de cauză.

Câţi medici cardiologi intervenţionişti sunt la Cluj ?

La noi în Institut suntem acum 9 cardiologi intervenţionişti, la Medicală 1 sunt 3 şi la Spitalul de Recuperare este un medic. Vorbesc de cardiologi intervenţionişti care deja sunt formaţi şi care pot lucra singuri. Sunt desigur o serie de colegi tineri, care acum sunt în program de pregătire.

Există colaborare între centrele din ţară?

Sigur, ne ajutăm între noi, unii pe alţii. Echipa de aici e coordonată de dr. Adrian Iancu, care este practic cel mai vechi dintre noi în meserie.

Aveţi statistici, câte vieţi s-au salvat în plus, de când există şi aceste metode invazive?

Nu vă pot da o statistică exactă. Avem în medie 1000, 1500 de cazuri pe an. Câţi din cei în cazul cîrora am intervenit mureau dacă nu intereveneam, este greu de spus. Aici, la Cluj am început un program de infarct din anul  2000. Răsunetul infarctului trebuie să fie cât mai mic, să putem salva cât mai multe vieţi, cât mai repede. Ulterior a apărut acest program naţional de infarct, care a fost iniţiativa domnului Arafat. Pot spune că mortalitatea a scăzut simţitor în infarctul acut în general, în România de când există acest program, s-a ajuns undeva la o mortalitate de 10% şi sub 10 faţă de 20%, cât era înainte de a se interevni în acest fel. Scăderea a fost semnificativă.

De ce se ştie atât de puţin despre această ramură?

N-a fost popularizată, nu avem timp să stăm să povestim, să ne facem reclame prin mass-media, suntem prea ocupaţi, iar din păcate interesul general faţă de aceste metode e foarte mic. Oamenii se informează de pe internet, de la tot soiul de emisiun unde vin vraci, nu se documentează.  

Ce este un stent?

Un stent este o proteză, o endoproteză vasculară, făcută dintr-un aliaj extrem de subţire. Este montat pe un balon, balonul se umflă, această endoproteză se desface, după care balonul se dezumflă, rămâne desfăcut şi în felul acesta practic nu mai lasă peretele vascular să revină la forma iniţială, fiindcă peretele vascular este elastic.

Se poate trăi cu aşa ceva o viaţă?

Avem stenturi puse de zeci de ani şi care arată bine şi în ziua de astăzi şi oamenii trăiesc bine. Se poate trăi şi cu mai ulte, cu cinci, şapte, depinde, după nevoi,..

Fumatul este una din principalele cauze pentru care se ajunge la infarct?

Este un factor important, dintre principalii factori, din păcate, dar e greu de spus. Există mulţi fumători care trec printr un episod din acesta, se simt bine şi la un interval de timp se reapucă de fumat, în ciuda sfaturilor şi indicaţiilor medicale şi se simt bine... Am avut nenumăraţi pacienţi care nu au fumat în viaţa lor şi care aveau vasele un dezastru şi am avut pacienţi fumători înrăiţi la vârste înaintate şi care nu aveau probleme. Nu există o legătură clară, liniară, matematică între cât fumezi şi ateroscelroza.

Cum se modifică viaţa unui om după un infarct?

După infarct viaţa se modifică destul de mult şi în special din punct de vedere psihic, lucru pe care noi cardiologii îl omitem. Psihologic este un răsunet foarte puternic, mai ales la persoanele tinere care fac un infarct. Pe de altă parte există ideea asta încetăţenită că după infarct e gata totul, viaţa s-a terminat. După infarct pacienţii au o perioadă de adaptare, trebuie să îşi schimbe stilul de viaţă, ceea ce la început este mai greu. Dar cu cât trece mai mut timp, cu atât lucrurile se îmbunătăţesc, astfel încât în două sau trei luni de zile, deja este aproape de capacitatea normală de dinainte de infarct. Sigur, vorbim de infarcturile necomplicate.  

După 16 ani de intervenţii contracronometru, sunteţi decis să depuneţi armele şi să predaţi ştafeta. Ce viaţă pesonală are un astfel de medic?

Eu o să depun armele, mă pensionez. În orice moment se poate întâmpla orice, poţi fi sunat, chiar dacă nu eşti de gardă în ziua respectivă, dar intră un coleg care are nevoie de ajutor şi noi ne ajutăm între noi. Ca să nu mai vorbim de faptul că ani de zile totul a fost făcut ca muncă voluntară, probono. Acum s-au mai reglementat lucrurile, apropo de gărzi, dar am avut foarte mulţi ani în care nu exista serviciul de gardă, în care veneam de acasă, la orice oră din zi şi noapte, pe banii noştri. Aşa este, practic un astfel de medic nu prea mai are timp de altceva, nu mai are o viaţă personală. Trebuie să fii disponibil 24 de ore din 24 şi în momentul în care faci asta ani la rând, la un moment dat se resimte.