Fostul ministru pentru coordonarea autorităţilor de control în guvernul Năstase, Ionel Blănculescu, vorbeşte pe blogul său despre eşecul major al adversarilor tehnologiei de cianurare îm industria minieră.
“ În mod normal, atunci când anumite susţineri, bazate pe stiinţa şi adevăr, oricât de neplăcute şi incomode ar fi aceste două noţiuni pentru unii, se confirmă, în special dintr-o sursă externă, a cărei credibilitate nu poate fi pusă sub îndoială, resimt o satisfacţie profesională.
Astăzi, luând act de un articol din Mediafax, “CE, adică Comisia Europeană, nu are în plan interzicerea utilizării cianurilor în minerit, deoarece consideră că o astfel de măsură nu se justifică prin raţiuni legate de protecţia mediului sau de sănătate“, resimt nu într-atat satisfacţie profesională, cât un oarecare sentiment de compătimire profesională, dacă există această sintagmă, pentru cei ce cu multă mânie proletară au scandat pe la toate posturile de televiziune despre rolul ucigaş al cianurii în viaţa noastră.
Degeaba am precizat ca aceste cianuri, în afara faptului că sună urât ca şi cuvânt, ce-i drept, sub formă de cianide se regăsesc şi în alimentele pe care le consumăm: sucul de cireşe-23 mg/l, sucul de caise-2.2 mg/l, cafeaua-6 mg/l, lichiorul de migdale, cireşe, piersici sau caise-60 mg/l, păstai fasole-100 mg/kg, seminţe de migdale amare-2500 mg/l, sare-13 mg/kg, în condiţiile în care în mineritul aurifer modern, cum ar fi cazul tehnologiei de la Roşia Montană, nivelul maxim permis va fi de sub 5 mg/l, în apa din iazul de decantare.
Credeţi că fără acoperire declară un fost ministru al finanţelor că va bea apă din lacul de decantare, de la Roşia Montană? Nu, se baza pe elemente clare de ştiinţă, care nu înşeală nici în România, nici în altă parte a Globului, la cele 500 de mine de extracţie a aurului, în care tehnologia bazată pe cianuri, în separarea aurului şi argintului, se foloseste în 99 % din cazuri.
Poziţia CE pe această temă a fost transmisă la solicitarea Mediafax, de serviciul de presa al DG Envi (Directoratul General de Mediu) din cadrul Executivului european.
În afară de Mediafax, Comisia Europeană mai fusese sesizată în anul 2010 de Parlamentul European, solicitându-se ca până la sfarşitul anului 2011 să adopte legislaţia necesară interzicerii mineritului cu cianuri din considerente legate de riscurile de mediu şi sănătate.
Pentru cei care nu cunosc, Parlamentul European reprezintă un mozaic politic şi de interese, care în cea mai mare parte funcţionează sub umbrela lobbyului european, vezi ultimile 3 isprăvi cu europarlamentari, mânjiţi de lobbyşti, cu sume consistente, pentru diverse “ treburi ”, faţă de care Executivul UE manifestă o maximă atenţie, tocmai pentru a nu cădea în “ plasa “ lui. De aici şi reacţia extrem de precisă şi chiar dura a CE la solicitarea Parlamentului European, de interzicere a mineritului cu cianuri, specificându-se extrem de clar că, această tehnologie nu afectează nici mediul şi nici sănătatea oamenilor.
Pentru o mai bună înţelegere a celor necunoscători în detaliu a domeniului despre care vorbim, solicitarea Parlamentului European, de interzicere a mineritului cu cianuri, echivalează cu solicitarea, în domeniul, să spunem al agriculturii, de interzicere a extracţiei cartofilor din pământ cu tractoarele specializate, pe motiv că acestea afectează mediul şi sănătatea oamenilor, prin poluarea cauzată de ţevile de eşapament, omiţându-se argumentele ştiintifice, referitor la doză de monoxid de carbon rezultată, prin tehnologiile moderne folosite la fabricarea utilajelor agricole, de ultimă generaţie, care se situează sub nivelul minim de pericol.
"În ceea ce priveşte introducerea unei interdicţii generale privind interzicerea mineritului cu tehnologii pe bază de cianuri, Comisia consideră că aceasta nu este justificată de raţiuni legate de protecţia mediului sau de sănătate. Legislaţia existentă, cu precădere în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor din industria extractivă (Directiva 2006/21/CE ) include cereri precise şi stricte care ar trebui să poată asigura nivelul de siguranţă adecvat al facilităţilor din industria extractivă", se arată în răspunsul CE , transmis MEDIAFAX.
În argumentarea deciziei sale, Comisia notează că valorile limită pentru stocarea cianurii, prevăzute de Directiva 2006/21/CE, sunt printre cele mai scăzute, aceste dispoziţii fiind introduse după accidentul de la Baia Mare "astfel încât condiţiile producerii accidentului precum şi consecinţele acestuia să nu se mai repete".
În aceste condiţii, Executivul european reaminteşte că este esenţială garantarea aplicării depline a Directivei de către toate statele membre şi că în acest context va continua să ia toate măsurile necesare.
"Din ceea ce cunoaştem, nu există pe piaţă alternative adecvate utilizării cianurii la extracţia de aur. În majoritatea depozitelor europene (depozite subterane - n.r.), aurul este amestecat cu alte metale, ceea ce înseamnă că este necesară aplicarea unei metode de separare. Interdicţia generală a utilizării cianurii în minerit ar implica închiderea minelor existente şi care operează în baza unor standarde stringente definite prin Directiva 21 din 2006, lucru care ar afecta numărul de locuri de muncă fără a aduce o valoare adăugată suplimentară în ceea ce priveşte protejarea mediului sau a sănătăţii. O interdicţie totală a utilizării cianurilor în minerit ar implica, aşadar, stoparea extracţiilor la nivel european şi, pe cale de consecinţă, o creştere a importurilor de aur făcute deseori din ţări hcu standarde sociale şi de mediu mai scăzute", consideră CE.
Executivul european arată explicit că "o interdicţie deplină a utilizării cianurilor, în prezent, ar implica închiderea minelor existente mai ales în Suedia şi Finlanda, şi care operează de mulţi ani în condiţii de siguranţă".
Poţi gândi oare că Suedia şi Finlanda, state cu un respect deosebit pentru cetăţenii proprii, în topul tuturor clasamentelor mondiale de nivel de trai, civilizatie etc, ar permite folosirea unei tehnologii bazate pe otrăvuri?
Departe de o asemenea supoziţie, care subzistă de cele mai multe ori interesat, şi nu din motive de conştiinţă, ci din ceva cu mult mai “ concret “, în mintea unora care astăzi se opun, pe motive de cianură, proiectului.
O întrebare persistă în cazul acestor “ remarcabili “ susţinători în ale ecologiei interesate: plecând de la premisa că ştiu şi cunosc despre ceea ce vorbesc, adică despre cianuri, realizeazp aceste persoane că, în România şi oriunde, cianurile se folosesc în proportţe colosală faţă de domeniul minier, în alte industrii, între care cea metalurgică şi siderurgică? Mai jos, de la Comisia Europeană, două grafice, pentru anul 2007 şi 2009, cu repartiţia folosirii cianurilor în industrii. Vezi link: http://prtr.ec.europa.eu/PollutantReleases.aspx
Întrebarea însă este alta: de ce nu i-am văzut până în prezent pe acest ecologişti “ convinşi “, am pus între ghilimele, pentru că nu ştim de către cine convinşi, la porţile combinatelor metalurgice şi siderurgice din România, care utilizează peste 50% din cianurile folosite, sau pe la porţile industriei alimentare, sau pe la porţile uzinelor de tratare a apelor, sau pe la alte porţi, care folosesc în total 85 % din cianurile pământului?
Pentru operativitate, vă răspund tot eu: pentru că dintotdeauna, la fel ca orice tip de dragoste şi dragostea pentru mediu trece tot prin stomac!!!!!”
Sursa: www.Blanculescu.ro
